Miclăuș Silvestru

Ajut bunicul la montatul plugului – resteie de corn * Reglaj manual – adâncimea plugului de la cotigă * Boi de funie duși de unul din nepoți – greu plugul de fier * Misiune grea

noaptea așteaptă să mă arunc în brațele ei valuri pe patul ocean mătăsos cu cearceafuri spumă parfumată și să-mi recite sonete de dragoste doar ea preferata inimii mele noaptea știe să-mi

Un bătrân dă mămăligă Și la câini și la nepoți; În duel... doar ei câștigă: Cei ce-l „curăță”...! ... socoți?

Pân* mai ieri v-am tot urât, Însă-acum trec la urat Și-am să zic numai atât: Răul tot... fie spălat!!!

și eu și tata cu legături la subțiori pe lângă sălcii - mâțișori-s pregătiți pentru sărbătoarea lor

Urare tuturor acum Vă fac din suflet, mulțumit: Creștini *n-al Agoniei drum Să-mi faceți... Paște Fericit!

Leagă trupuri... de-alte vârste, De-un alt fel puse-s pe talii, Dai de el cu ochii-n Dârste, Trag de el - în joc - rivalii.

Plâng ochii tăi spre mine plâng asemeni celor două râuri — frați. De-i stângul Mureș dreptul e Olt, de-i stângul Olt Mureș e dreptul. De după oglinda perdea văd cum durerea provocată de

multă vreme-am fost un nimeni norocul meu cu cei dimprejur că m-au ajutat să-mi descopăr IDentitatea fără buletin în buzunar mie care credeam că sunt de folos tuturor să mi se

Sub Cruce stau Sub Cruce stau, cu mâinile-nălțate Spre Cel ce e Speranța lumii, Căci El, Izbăvitorul de păcate Pătrunde-n taina rugăciunii. Sub Cruce stau îngenuncheat, în

Cândva am vrut în palmă să-mi citesc cum cred c-ar fi citit țigăncușa care-mi propusese pentru zece lei de-aceea astăzi mă-ntrebam privindu-mi fața palmei oare ce ar fi-ndrugat sunt două

C-un cuvânt e poreclit Omul iute, repezit; De n-ajunge fix la țintă Gura lumii tot... l-alintă.

Ce-am lăsat eu pe butoi Mi-au luat-o... hoțomanii, S-au tot dus cu alți veri - doi - La fumat - lua-le-aș banii!!!

să fiu al naibii mi-am zis când am auzit scurta rugăciune mă încredințez Domnului vocea Cameliei avea un tremur ușor ca al frunzelor sălciilor sub care petreceam verile i-a înflorit

Nu există om pe lume Să nu-i placă-a fi iubit, De o fi, nu-i demn de-un nume Și-i mereu nefericit. Doar cu-n gest poți umple inimi Ce au fost rănite mult... Vor surâde

nimenea la stupi sub salcâmii unduiți și nici vreun câine - zefirul cu mireasma hoinar fără niciun țel

sunt uimit de patru rândunele sub streașina casei pe sârma de-ntins rufe la uscat mamă, tată și doi puișori lipiți ca degetele de la mână îngrămădiți precum petalele florilor împrejur sunt case

cu amănuntul mânuțele bunicii astăzi dulceață - mijlocul căpșunilor câteodată melcișor