Miclăuș Silvestru

culori străvezii și urmele focului pe fierul călit - vaselină ori ulei împotriva ruginii

nu-s încă-ntoarse la cuiburile goale călătoarele - cu narcise pitice primul buchețel din an

primelor zile după-o lună de miere urmat calvarul - la prima tocăniță m-am și luat cu soacra

Mersu-i este rostogol, Da'n repaus stă pe-un pol; Și-o secreție-i - vezică - Tare-amară... fisa-ți pică!!!

în ecou prelung de la o-împușcătură vuind pădurea - lacrima căprioarei la ochiul rămas deschis

Singur bunicul – promoroacă pe geamuri zi și noapte * Părul bunicii – ascunse-n promoroacă crengile de măr * Vagon de dormit – pânza păianjenului cu promoroacă * Totul umezit –

Am un miez - nu-i de mâncare - Nu-i ascuns în vreun cotor, Nu-l zărești pe vreo cărare, Sigur e-n orice motor.

Grădiniță-n sat – de vulpe argintie căciula doamnei * Crescătorie – din blănuri de nutrii haina până-n tălpi * Un raid prin talcioc – gulerul de nutrie la un preț tocmit * Tarabă în

Cine-i lelea șugubeață Care merge legănat Și-aiureli chiar des mă-nvață? Două vorbe-s... de prin sat! * soluții sunt propuse două cuvinte: Dodă; Dodii.

Lemn ușor lucrat în vară De o mână ce nu strică E-o măsură pe la țară... Nici prea mare, nici prea mică.

Frumuseți - dar nu-s pepite - Așezate-s prin vitrine, Unele - chiar de-s ciobite - La păstrare-s!... Ne convine.

clocotesc nourii cum clocotea borșu-n oala mare pe soba bine încinsă a bunicilor mei moștenită de la stră... încă nu plouă toate ouăle proaspete le-am adunat de sub cloșca ce-și face de

cărarea vieții mele peste drumul tău cu asfalt proaspăt reparat mă inviți să-ți rămân alături nici nu te pot refuza căci am deja pregătite două verighete de pe vremea când ursitoarele

„Asară vântul bătea”, M-am simțit ca-n Rai - iubită, „Badiu-n brațe mă strângea”; De mămuca-eram păzită. „De-ar fi bătut vântul mult” - Cum să spun să fiu crezută? - „M-ar fi strâns de m-ar

dispariția oricăreia din specii efect planetar - oare umanitatea singura vinovată?

Două ciori se ceartă-n ploaie Pe o creangă lungă de stejar Ce dansează parcă sub mișcarea lor. Le-o lipsi ceva-n natură? Ce-or avea de împărțit acum? Cât a fost iarna de lungă au tăcut. Încă-i

Două corzi... ce jucărie, Din cocean, de cel uscat, Patru-apoi, de meserie, Mi-au cântat la nuntă-n sat.

Fraier, trece-n clocitoare, Țintă, toamna-n vânătoare, Tipul stors de milioane, Nume-n cărți de telefoane!

faptele bune față de cei nevoiași liniștesc eul - chirurgii și zugravii cu mâini de ceasornicar

Dragostea-i un chin prea mare Pentru cei ce n-au noroc! Făr’ să punem vreo-ntrebare, Să lăsăm și-al lor soroc... Să iubească orișicine Cu curaj s-o-ndrăgosti... Înțepat de