Miclăuș Silvestru

parcând la umbră norocul peste mine pată pe parbriz - uguit de guguștiuci sub teiul meu preferat

în toiul iernii lemnele terminate pâine cu slană - cu spatele-încovoiat puțini bătrâni în cătun

Un pitic vegetativ Are-un loc anume-n casă, Nu vorbește, e activ, Vrea doar apă-n loc de „masă”.

Deși e lesne de-nțeles că-n fum E tare mult carbon... „curat-nociv”; Și-n cazul că-i asociat cu „rum”... Probabil dăm de un sindrom... parșiv. Cam facem mofturi, le-arătăm pe drum, Fumăm

Firicel cu floare albă Ești câmpiei bob de salbă, Cum e Maica Preacurată - Floare Sfântă - fără pată. Floare albă-nmiresmată, Sfântă Maică Preacurată Umple inimi cu iubire În întreaga

Veri de-ai mei fără de-o rublă, Șfanții și-au lăsat la mat, Mersul lor cam crăcănat A făcut cărarea... dublă.

tot arunci cu portocale în ograda mea c-un scop doar să te susțin la vot sunt mirați și copilașii de-o așa ploaie minune și culoare străvezie o ninsoarea năzdrăvană fulgii mari doar

Un talent, rus get-be-get, Cu un nume-n sens blajin, A compus mult, cam încet, Când cu miere... când venin.

Locul unde „știrul gras" Fu înlocuit cu vii Și-n vestigii ce-au rămas Oaspeți sunt turiști... chiar mii!!!

În ardeiul nostru iute Moldoveanu' pune-un OS, Până vede – dintre sute – Un soi scurt... de rășinos. * soluție propusă: Chiparos

m-a surprins aseară mama că în loc să-nvăț chimia buchiseam din „Epigrama” înegrind de zor hârtia după-o scurtă moronceală mi-a lăsat chimia-n față și-a zis plină de răceală pune mâna și învață am

Maica Pruncului Cristos Cântă-n șoaptă drăgăstos: Dormi, o, Pruncușorul meu, Tu ești Fiul - Dumnezeu! Maica Domnului Isus Îngerilor le-a propus: Să cântați din zori de zi Pân' soarele sus va

din stele mi se naște roua ce-n zorii dimineților îmi stinge arșița nepotolită peste noapte a setei de iubire broboanele sudorii deși sunt reci ca gheața sunt semnul fierbințelii sângelui rebel

Locul lor e doar în față La oricare individ, Unii le-ngrijesc în viață, Mulți le-aruncă... ei decid!