Miclăuș Silvestru

cu paharul plin vorbele-adevărate greu spuse... mai des

Nu e sfânt dar pare-n nume, Nu e coadă - locu-i ține, E triunghi - fără de glume, Orice om... l-ascunde bine.

În grădină-ntr-un butoi Apă am din ploaia multă; Ce-n ea mișcă nu m-ascultă... Oare ce-or fi?-Mi spuneți voi?

Un bărbat fără picioare E pilot de încercare, Face probe la motoare Mult*nainte de plecare.

Încercarea eșuată, Ori un „fapt” ce-i prea urât... Lăudate-s niciodată! Chiar că-ți bagi... degetu-n gât!!!

Sumă de cuvinte fine A oricărui subiect Scrisă-exact cum se cuvine Făr' să aibă vrun defect.

din când în când se-abate spre mine duhul tăcerii să mă învețe omul are nevoie de clipe de tăcere așa cum peștele are nevoie de apă trupul are nevoie de visările nopților așa cum pasările au

singur prin lume - spinii cărărilor tot mai dureroși

Parte fac din măiestrie Când e vorba de balet, Le-ntâlnim și-n poezie De-s vânate… de poet.

muzică-astrală - fascinat și mai mult de cer și licurici * licurici și-n păr – în noaptea de dragoste martor ni-i cerul * licurici prin parc – nu doar îndrăgostiții agale pe-alei * noapte

Care-i iapa nărăvașă Nebătută de cravașă, Fără hamuri, șa ori spume, Cine-o pierde-adio, lume!

Un curat de primăvară Fac în inima-mi de ceară; Fără dragoste-i acuma I-am lăsat în loc doar gluma. Guste gluma nesărată, Ciorba tocmai alterată! Guste gluma cu piperul Să-nțelegă-apoi

parcând la umbră norocul peste mine pată pe parbriz - uguit de guguștiuci sub teiul meu preferat