Ghicitoare 480

Prolegomene?

crucea

(avand in vedere originea latină a cuvântului si faptul ca majoritatea sunt din lemn)

Templul. Biserica de lemn.

Sculptorul!

Și cu varianta de răspuns : semnul crucii (pentru că ai scris in catren că ne aștepți cu un semn)

Crucifixul

cugetarea unui „prieten” - „alTer ego” - dacă nici el nu pune punctul unde trebuie, intervin cu indicii... Curaj și succes!!!

dilemă:

Nu e vorba de vreun tex
Folosit de vreun cizmar
Și nici de vreun mătăsar
Căci cuvântul... nu e-n DEX.

Războiul... de țesut.

cu „ce-ai” de-ndulcit... cu indicii:

multe straturi contrar puse
din furnirul multor plopi,
adezivi, culori incluse...
în... Ffenolic le „îngropi”

atenție și la:
Miclăuș Silvestru
[19.May.23 22:21]
că-i „floare la ureche”

Mult succes căutătorilor!

cineva... cu răspunsul bun?

Nu-s prea lungi și nici prea scurte;
Vrei lățimea de... „bun ton”?
Stivă ți le-așezi în curte
Până faci cofraj... beton...

Succesul vă aparține!!!

lemnișoare...

Tare grea pare ghicitoarea... și tehnică, cred.

betonul care-l așteptam. Lemnișoare (țăruși) se foloseau cândva pt a fixa cofrajele... la turnarea (amestecului)... de beton. Suntem aproape, dar nu. SUNT DE VERIFICAT INDICIILE ANTERIOARE...ACOLO AM ȘI STRECURAT RĂSPUNSUL... succes!

paleți!

lemnuț-lemnuțuri...

scărișoară

nu mă prea pricep mult tehnic.

că-i „floare la ureche” - scărișoară? un os de-al urechii și ceva din lemn, o chestie de pus beton peste?

scăriță!

cred că e scăriță, nu are altceva ce să fie...

bun este strecurat aici:

... aștept...
Miclăuș Silvestru
[19.May.23 22:21]
cugetarea unui „prieten” - „alTer ego” - dacă nici el nu pune punctul unde trebuie, intervin cu indicii...

Cu încredere în sine...curaj și succes!!!

Oul de lemn. Ouăle de lemn!

de la apel... tocmai dl Viorel.

Acum cred că vă prindeți
Și îndată o să-mi vindeți
Eu-l cel latin luat
De român... în lemn băgat.

Cine ghicește... pe drept se-nvrednicește!

Nu-s prea lungi și nici prea scurte;
Vrei lățimea de... „bun ton”?
Stivă ți le-așezi în curte
Până faci cofraj... beton...

Nu e vorba de vreun tex
Folosit de vreun cizmar
Și nici de vreun mătăsar
Căci cuvântul... nu e-n DEX.

Acum cred că vă prindeți
Și îndată o să-mi vindeți
Eu-l cel latin luat
De român... în lemn băgat.

de-ar fi dl Viorel aici
„alTer ego” - poți să-i zici,
chiar îndată el ar scoate
numele ce-l poartă-n spate.

... se întrevede...!!! ori încă nu???

Teginit, teginituri
Joc de cuvinte, calambur, metaforă.

Aș scrie ca răspuns un cuvânt inexistent:

Teg, tegi.
Așa, numai la cacealma!

E tot din lemn.
Așadar, tego

Adică:
După indicii
Și-alte „suplicii”,
Un fel de ego
'Mbrăcat în tego.

Articulat, se scrie „eul”.

fericit în răspunsul dlui George Pașa, cuvântul „TEGO”; toate felicitările ajung domniei sale... n-a lîsat nici urmă de rumeguș ... pt dl Miclăuș. Am fost pus în încurcătură de răspunsul dlui Dragoș „tegini...t”, „teginituri” cuvânt care pare a fi un plural aberant de la „tegin-ă”... zic* încurcătură pentru că trei litere din cuvânt sunt prezente și în răspunsul pe care îl așteptam. Mă-ntrebam: mergând la „cacialma”... e posibil să-ți vină cărțile bune pentru a fi câștigător la...poker? A recunoscut dl Dragoș că a dat răspunsul la „cacialma”... deci, câtigătorul este dl George Pașa. Cu multe mulțumiri tuturor participanților, vă doresc o duminică fericită, plăcută.

Calambur și nici tejniș
Nu sunt stilul meu- fățiș,
Recunosc... e-ncurcătură
Că și DEX-ul mă înjură.

Da. Am fost tare ironic. Și "cacealma" rămâne să ne cace Alma mater. Nici de documente n-avem parte că latina ne-a fost limba străveche. Dacă ar fi fost o tracă mama, o română, nu "romana" latină dintr-o zonă restrânsă italică limba mamă a tuturor limbilor neolatine de astăzi.

Când aud de eul "nostru" latin mi se face brusc greață.

opri evoluția culturilor în niciun fel. Adevărul este dincolo de dorințele noastre. Ai studiat ani de zile despre toate rădăcinile poporului român, dle Dragoș, vâd în dumneata un apărător al moștenirilor noastre. Bănuiesc că doar te-ai săturat de folosirea prea multor cuvinte străine, amestecate-n fel și chip între cuvintele familiarizate nouă. Te-ndulcești cu ce ai mai bun..., și poate ne mai întâlnim pentru a căuta „rădăcini” pe placul nostru. De numai bine s-auzim!

"Rădăcinile sunt amare", un titlu greu de multiplele sale înțelesuri. Romii sunt "romani". Nu românii. Noi n-avem nimic român străvechi în noi, nici prin adăugare "culturală". Roman a fost superputerea antică sclavagistă militaristă care a distrus o grămadă de culturi, atentând în primul rând asupra culturii elenistice. Grecie, Asie Mică, Levant cu Iudee, Egiptul cu mândra Alexandrie cucerite și... distruse pe rând. Ca să ce? Pentru a naște vreo altă cultură și civilizație în Geția căreia i s-a schimbat denumirea în "Goție"?

Nu. Nici nu visăm ce istorie am avut și cât a mințit Roma coruptă Occidentul și apoi din iluminismul apusean ducând niște prejudecăți catolice drept zestre mondială de necontestat...

Latinitatea limbii noastre, continuitatea de tip romanic la noi, la Dunărea de Jos și în Carpați sunt gogoșile școlii latinizante, a Contrareformei din Ardealul habsburgic.

Eu sunt și prof de latină. Latina nu este mama limbii române. Româna nu poate coincide limba coloniștilor romani. Nu este latina vulgară a fericitului Ieronim, din Biblia catolică, primul stadiu al limbii române străvechi. Noi nu ne-am uitat limba niciodată. Dacii liberi, geții neocupați niciodată nu puteau să-și uite limba atât de unitar vorbită și astăzi între Nistru și Pusta ungară, între Maramureș-Bucovina și Dunărea de Jos.

cât de multă dreptate să îți dau dta, dle Dragoș, precum și lingviștilor moderni ce afirmă că de fapt limba dacilor ar fi fost mama limbii latine, tot nu voi putea schimba ceva.

Un crâmpei istoric:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Go%C8%9Bi#Go%C8%9Bii_pe_teritoriul_Rom%C3%A2niei

Suntem neputincioșii ce merg călare pe „iapa sălbatică” a istoriei. Duminică plăcută

Romii sunt romaní. Românii înșiși sunt româna însăși eternă, dintotdeauna, de dinaintea vreunei Rome, sălaș al tuturor răutăților. Nu știu cum au acceptat cronicarii moldoveni și Cantemir ideea latinității limbii românești. Românitatea altor limbi surori mai mici ale românei este plauzibilă, cu adevărat. Nu... romanitatea noastră etnică. Nu latinizarea limbii noastre ancestrale.

Românii s-au născut, s-au ivit pe acest pământ români. Vorbitori de română unitară, fără dialecte. Noi vorbeam română și înaintea nașterii lui Iisus Hristos. Nu vreo limbă dacă, getă sau tracă. Limba tracă era familia foarte importantă de limbi vechi europene. Era Limba Europei de acum două-trei de ani. Dar nucleul limbii trace din Europa era chiar româna noastră.

Susțin punctul de vedere al lui Dragoș.
Completez doar că de fapt suntem valahi... :)