Miclăuș Silvestru

cu capul plecat întocmai Gânditorului iertat de toate păcatele șezut pe pragul casei cu tălpile pe-o treaptă superioară mâinile-amândouă sprijinite pe genunchi palmele oprind din tremur o cană

De vânzare-n librărie, Gratis, poate-n farmacie, Cer respect, dar nu sunt legi, Te tratezi!... N-ai cum să negi.

trecut prin sită nisipul Egiptului - martori fără grai

dorința mamei să adun semințele de pe-al ei mormânt - respectându-i cuvântul grădina mea e plină

cântecul nopții - o ultimă dorință mormânt la țară

cam lung prânzul copios cu boșii îmi iau porția de picături cu apă efervescentă motivat nu renunț la siestă în brațe strâng pe-nlocuitoarea nevestei perna n-am parte de odihnă în

părul tău lung a treia mână mi-atinge slăbiciunile plăcerilor aș urla fericirea momentului numai dacă gura nu mi-ar fi acoperită cu perdelele buzelor tale în tăcerea copleșitoare dintre

dintre buzele tale fragede și ale mele ca pietrele aspre petalele trandafirului preferat le dau deoparte întocmai cum obișnuiesc să fac și cu perdelele în zori crema rujului tău

siguranță în toate provizoriul nu mulțumește visele doar ațe de păianjen cărări înguste spre locul sigur cât de multe se rup sub greutatea așteptărilor de fiecare dată un alt

Are-un nume rar, în fond Nu-i nici hoț, nici vagabond, Dar ne ia de pe spinare Chiar și haine făr' valoare.

Cer acoperit - în câmpia unduită niciun fluture

ciripit intens - cu ferestre deschise cafeaua în zori

Armonie-n sat - dangătul vecerniei urmat de greieri