Miclăuș Silvestru

Cresc la marginea pădurii Și a multor poienițe, În ei saltă veverițe Ce n-au limite... măsurii!

Mari ori mici, cam cât un „nimb”, Chiar la mulți li-i dai în schimb, La vedere pot fi vrac De-l tentează și pe... drac.

Stau o vară în gheretă Patru frați îngemănați, N-au nici șapcă nici beretă, Ei la unguri sunt... soldați.

și cântăreții în necazurile lor cu scuze ori nu - vizitați neavizați preoții și medicii

O familie unită Scoasă-afară din grădină, În livadă-i nestârpită... Ruptă - crește iarăși fără vină.

Răutate și prostie Etalată de-un roman Roză viața să nu fie La prieten și dușman. VARIANTĂ: Răutate și prostie Îmbinate la romani Roză viața să nu fie Nici azi.. la contemporani!

Pălărie-bătrânită, Zici că-i față de moșneag, Ciupercuță-abia ieșită În al primăverii prag.

Doamna-ți umblă pe-a ta urmă Când ai soarele în față, Dacă intri tu în surmă Ea-i ca altele... tot hoață!!!

pian zdrăngănit de elevi la majorat cu chef în exces - la „marșul măgarilor” carii nicio mișcare

Ce-ai avut în gând și-n vise În cuvânt clar, scurt, sunt scrise, Pus în fapte-n cincinal Dar și-n actul cadastral.

priviri spre soare - o pânză de păianjen strecurând zorii

Din zăhàr, patru la leu Ori doar unul mult mai mare, Le ”fumam trabuc” și eu, Iar surplusu'-n... buzunare!!!