Miclăuș Silvestru

Pentru ochi, urechi și mâini și minte Este-o noțiune specială, Multe „voci” se-aud, în mii cuvinte, Toate... răbdătoare-n dichiseală.

Teză, ipoteză, doctorat, Lucruri - au ceva la bază, Tare, fix - din primă fază. Spuse-ntr-un cuvânt... unicat.

Eu-l cel latin, românul L-a-mbrăcat frumos în lemn. Cum îi ziceți? Cine-i primul? Negreșit v-aștept c-un semn!

Nu-i murdară, nici curată, Pusă - la necesitate, Sigur este rafinată, Unde-i ea... e-afinitate.

Strigă unii pe la nunți... Nu-s cuvinte multe tare, Printre brazii de la munți Sunt în număr foarte mare.

Dintr-o minte strălucită Mai mereu se nasc idei, Sunt lumină răspândită Pentru-adulți și puradei.

Mulți flăcăi într-o căsuță Huzuresc - mereu banchet - Cald, belșug, plină măsuță, Natural... floral buchet.

Rugăciunea - temelie, Postul - stâlpi ciopliți în stâncă, Suferința - bucurie Iar ispita... doar o brâncă.

Muzica bisericească Pusă toată-ntr-un cuvânt, Laudă Slava cerească, Plânge drumul spre mormânt.

Vechi vehicul, tip - rural Tras de-un „pretin”, nu viral, Împreună-s pe un lot, Prelucrat... albește tot.

Voi îl știți și... așadar Tre' să-mi spuneți locu-n care Chiar și stele-n clar răsar Ziua în amiaza mare!!!

Între om și telefon Este-o mică-asemănare...! Nu-i tupeu, s-avem pardon! Două vorbe ce-s contrare!!!

Programat - neprogramat Repetate regulat, Sunt oprit la crâșmă-n drum... Trei cuvinte-mi dați... acum!?

Față-n față într-un cerc... Sens contrar; oare-i ghioc? Mi-am găsit, în centru, loc. Cum să zic?... În van încerc!