Miclăuș Silvestru

O corvoadă infernală- Omonimu*-acelui rege Cu pornire criminală Osândit de-o *naltă lege.

O unealtă-i... de dogari, Iarăși vâlvă-n timpul nostru, De renume-i, făr* dolari, Stins- aprins, e-același ostru.

deloc nu-mi place balamucul lumii prefer preafericitul paradis acolo unde greul vorbelor e spus după minute zăcute în balanță ascult o rugă spusă de-un copil un cântec murmurat de-o

Ce scursură - pare apă- S-a tot scurs printr-o țevușcă, C-o aromă limba-nțeapă Chiar de guști... numai o dușcă.

Este-n Năvodari un tip, Cel mai de temut pescar, Care-i angajat de-un vip Ca să-i prindă, azi, homar...!

E-n fanfare și orchestre, Până și-n picturi rupestre, E-auzit la vânătoare, Printre primii intră-n floare.

E cu laturi paralele O livadă-nvecinată, Are gard din crengi, nuiele Iar în fructe-i chiar bogată. Lelea Magda, bunăoară, M-a găsit sub părul ei; Întrebări și ceartă rară A făcut cu bun

Lemn ușor lucrat în vară De o mână ce nu strică E-o măsură pe la țară... Nici prea mare, nici prea mică.

nebunule mi s-a adresat azi medicul personal de familie muncește mai puțin c-ai să-i dai ortul superiorului tău popii ți se-ncheagă sângele-n palme globulele albe-s mult prea multe or să

Lunecând în sens ales Zeci de sfere-nchise-n cercuri Sunt prezente-n multe vercuri Așezate-n vreun reces.

Două jocuri minunate Au sărutul - scop final, Multe fețe-s rușinate, Vezi... ocheade, chiar scandal.

Doamne, ce păcat! m-am întrebat abia în seara asta la jumătatea lui cuptor când grâu-i treierat deja de două săptămâni cum de persistă încă-n aer aroma lanului în pârg de ce nu e crescut

Poate-i mic ori poate-i mare, Îi pui foc între picioare, Lemne scurte - câte unul - Bagi apoi... *vârtind magiunul.

Dintre păsări călătoare, Cuibărită-n a mea casă Este una, cântătoare, Nehrănită-i... nici nu-i pasă!