Miclăuș Silvestru

Are-un nume rar, în fond Nu-i nici hoț, nici vagabond, Dar ne ia de pe spinare Chiar și haine făr' valoare.

Cer acoperit - în câmpia unduită niciun fluture

ciripit intens - cu ferestre deschise cafeaua în zori

Armonie-n sat - dangătul vecerniei urmat de greieri

buchet nedăruit – cu amărăciunea-n ochi spre ceasul din turn

Stejari doborâți – din trunchi cu rădăcină tălpi de sanie * Sanie de lemn – la prima trambulină vreascuri de-adunat * Biciul de la boi – la cârma saniei fratele mare * Loc

Nimeni pe drumuri – pe timpul Crivățului fumul în case * Curg lacrimile în calea Crivățului – izvor între stânci * Numai Crivățul zgâlțâie poarta-ncuiată – poze-nvechite * Crivățul

bocanci găuriți – în casa cu mulți copii cizmarul gratis

Broboadă albă – țepene pe sârmă rufele bunicii

Propria umbră deloc folositoare - nisip fierbinte

Zăpadă în zori - doar urmele câinelui prin toată curtea

Mănușă gata – la număratul pe andrea mama atentă * Mănușa-n lucru – cu priceperea mamei măsura bună * În jurul mamei – prinde formă mănușa pe trei andrele * Plita călduță – întinse

depărtarea e stăpână pe oasele mele însă carnea de pe ele visează verdele dragostei mi se lărgește inima de bucuria scrisorilor cu inimioare în rondurile de noapte cu gânduri stranii visele nu