Poezie
ticsit cu plictis
zâmbete printre necazuri
1 min lectură·
Mediu
e‑atât de nasol
nu‑i nici iarnă
nu‑i nici primăvară
cât poate fi de plictisitor atunci
când nu‑ți place ploaia
când nici nu ai cu cine număra banii
ori cu cine să faci
vreo alceva
vreun altceva
nici să tai frunze câinilor măcar
pentru că nu ai de unde
pentru că te oprește ploaia
pentru că ți‑au pierit toate chefurile
cam așa‑i în potul Paștelui
de ce m‑aș lăuda cu bunele
ori cu păcatele
lauda nu‑i și ea
un păcat dintre cele multe
mai bine să trec la treabă
la săpat
greblat
făcut curat în grădină
fără grabă
de sub garduri dau urzicile
pe copaci urcă furnici
zambiluțe printre frunze
dau parfumul fără scuze
fără plictis
lent‑cu‑spor
nu mă simt deloc nasol
1023
1