Miclăuș Silvestru

în amintire tăiatul mămăligii c-un fir de ață – fotografia ștearsă bunica și frații ei

cu orice război în cârca istoriei nenorocirea - l-asfințitul Soarelui pacea și-ntre popoare

sunt rodul unui grăunte de polen eliberat din floarea păpădiei purtat de o albinuță-îndrăgostită de nectar slobozit la locul potrivit însămânțării eu-i creat nu la născare ci mai devreme chiar la

Pune-ți ceasul la ureche Și ascultă pe-ndelete...! Ce crezi că-ți șoptește oare Tic-tac-ul fără-ncetare? -„Ia aminte! Ia aminte, Viața merge înainte... Þi-o trăiește-n

cu toată frica veninul viperelor în colectoare - însă diavolu-i liber prin toate grădinile

ca-întotdeauna adevăru-n lumină fără avocați - arama la vedere când spoiala-i uzată

Mulți au spus că sunt un șmecher Și mi-au pus porecla „ștecăr”; Bănuiesc al lor temei: A mea priză... la femei.

număr bătăturile palmelor doar așa înțeleg dictonul munca l-a făcut pe animal om în toată firea cele din tălpi nu le mai număr ghetele sunt mamele lor nevinovate gropile umerilor mi le pipăi cu

în mari sărbători cântece și veșminte vechi dar frumoase - migala bunicilor comoară moștenită

o să mă credeți un bețiv ori un nebun bun de legat dacă citiți până la capăt s-a întâmplat doar o dată să mă îmbăt cuc-cuc de tot de-atunci gata mă opresc după al treilea păhărel vin

cu grupa mare fotografia color și-amintiri duium - "batista parfumată" bucuria mirelui

un ultim control la lumina lanternei prin toată curtea - pupilele vulpilor cotețele cu găini

cine-nghite printre lacrimi știe ce-i necazul nu-i îndeajuns să ai usturoi la mâncare vin sau bere după plac alături nu ai în stânga mama nu ai în dreapta tatăl nu ai în față

pe cartea pe care am citit-o ultima dată rămasă deschisă la prima pagină de cuprins se opresc fluturii rătăciți intrați amăgiți pe fereastra larg deschisă probabil mușcatele înflorite i-au