Miclăuș Silvestru

am găsit un leac durerii de-orice fel e-n fază d-experiment de-ani de zile-l pun în practici numai pe măgarul meu cred că sunteți curioși să aflați despre ce-i vorba e valabilă-a mea

data asta-s versuri albe las deoparte rimele și-am să scriu cuvinte oarbe despre-întâiele iubiri - unele Zița - frumușica miss în sat s-a iubit întâia dată cu un fecioraș... cum să

Aterizez forțat de pofta inimii pe câmpia frumuseții acolo unde numai plăcerea ta mi-o poate-ngădui adorm cu spicele de grâu sub piatra morii sub norii albi de proaspăt măciniș nu spui nimic

și azi ca salahor praf sudoare după prânz m-arunc în pat una din muștele parcate pe tavan mă place se dă la mine o primesc așa cu palmele deschise mi s-a pus pata pe ea e

ploile toamnei și multe repetiții fără orchestră - solist de percuție cu partitura-n față

capriciile modele din natură transpuse-n arte - multitudinea de flori nici măcar o zarzără

bani din pensie și cu hainele groase la pas prin oraș - vânzător de-ocazie ghioceii mănunchiuri

peste miriște asfințitu-mprăștie miros de pâine - pofticioșii toți la rând cu bănuții pregătiți

Acum nu mai râde lumea vara Cum râdea demult, cândva-n Mamaia... Pe-atunci Mazăre tocmea fanfara; Însă tarii i-au decis... pârnaia.

o plecăciune la altarul Fecioarei văzută de sus - fără vreo partitură organistul indiscret

sunt iarăși singur visez că reușesc să mi-o fac prietenă pe domnișoara Sara trecând pe sub balcoane aud glasuri care cântă un colind mă opresc surâzând sub un oarecare unde se aude mai

ieri m-a sunat nevăstuică-mea pe jumătate supărată că fiu-meu începe să-i cam dea de lucru în doar cinci minute peste-o oră mi-a povestit două secvențe la care fac un rezumat de două

pe țeava puștii - o ultimă speranță zborul spre ceruri

simt niște gheare înveninate ca vârfurile săgeților amenințătoare într-un matinal coșmar retras în pântecele dormezei ghemuit asemenea ariciului înspăimântat de botul vulpii strig suferința

multe vrăbii dar prea puțin mălai jinduind le privește dulăul vecinei printre șipcile gardului nu prea înalt ar fi-n stare să sară peste dacă-n judecata sa ar decide că ar prinde măcar