Poezie
nefericirile
justă constatare
1 min lectură·
Mediu
privirile noastre își trăiau
clipele fericite de la o atare
distanța respectabilă
că nimeni nu putea bănui
dragostea ce tocmai părea
că se-nfiripa încetișor
ale mele mai timide decât ale tale
se opreau când pe fularul tău
sare și piper dat peste un umăr
când pe chipiul cu Gerilă pus băiețește pe creștet
și mult mai de multe ori cobora brâul
așternându-se pe sub cizmulițele tale roșii
ale tale mai îndrăznețe decât ale mele
păreau să fi avut centimetrul croitoresei
ca aplicație instalată în plină acțiune
măsurau segmentar de jos în sus o dată
de sus în jos a doua oară-n reluări
și-așa au rămas privirile
cu multe clipe fericite
pentru o scurtă perioadă
că-ndată-n primul plan
s-a instalat... „băiatul primarului”
chipeș-curajos voinic-vorbăreț
cu prințul păunaș-poznaș
trecute-au fost mai toate fetele satului
prin aceleași vremelnice plăceri
goarna lui a pus pe frecvență înaltă
melodia retragerii privirilor mele
nefericirile au ocupat îndată locul paradisiac
al tuturor fericirilor imaginate
o dragoste timidă-i o povară
cea curajoasă-i o vâltoare
obraznică-i nenorocire
nefericiților
să dăm noroc
doar cu fericirea
002
0