mica

Ai putea sa nu te mai porti asa ? Sa nu-mi mai mangai tristetile cu surasul tau cald ? Sa nu-mi mai alini noptile stinghere cu chipul tau - atat de bland - in vis ? Ai putea sa nu-mi mai

o usa noua, lacuita imi ranjeste-n fata invitandu-ma s-o izbesc bezmetic cu pumnii si cu sufletul pana raman fara suflare. si-atunci ma-ntorc cu ochii mintii spre cea trantita-n

nume atarnate de o soarta prea grea, cu privirile intoarse spre cerul nostru interior examinandu-ne atent fiecare pas, fiecare suflare cu mintea de pe urma... fiindca doar ea ne-a mai ramas.

doua terminale care uneori tresareau atingandu-se in aceeasi suflare. electroni alergau intre noi electrizandu-ne si pe noi... acum literele mele plutesc in deriva nesorbite de privirile

mi-am sprijinit sanul de bataile inimii tale, mi-am ascuns privirile in norii din parul tau si-asa, in stransoarea calda a clipelor adunate roata in jurul nostru martore ale suspinului meu

Durerea-mi bate in tample ca un baros dement - creierul mi se farama in palmele sufletului tau lama racelii imi sfasie suflarea, tacerea-mi coase vorbele de buze...

Sa nu lasi regretele sa-ti umbreasca sufletul.. iubirea noastra, obraz ce n-a fost sarutat decat pe-o parte, merita o sansa. Asa spuneai, dar nu catre mine. Eu sunt uitata undeva, suspendata pe o

eu sunt un fior desprins din coasta gândului tău avântat spre înalt eu sunt o picătură ce-ți mângâie geana cand privești lumina printre lacrimile norilor eu sunt o așteptare tânjind la

ma atingi ca si cum ai saruta o piatra umeda, netezita de mangaierea a milioane de nestavilite rauri ma privesti cu pleoapele stranse, ca sa nu vezi ca in ochii mei nu te oglindesti tu, ci

Am sa continui sa te port in gand iubire monocroma, amagita dar nu vreau sa ma vezi plangand ci doar sa crezi ca-s fericita. Sunt ca lumina la apus abia zvacnind, gemand ucisa de o frantura