ma enerveaza ca nu-ti place cand miros a tutun
ca esti atat de intelegator si de bun
ca parca nici n-ai sti ca exista egoism
c-ai auzit de Chomsky si de structuralism
ca bei ceai cu miere din
eu
sunt un fior
desprins din coasta gândului tău
avântat spre înalt
eu
sunt o picătură
ce-ți mângâie geana
cand privești lumina
printre lacrimile norilor
eu
sunt o așteptare
tânjind la
doua terminale
care uneori tresareau
atingandu-se in aceeasi suflare.
electroni alergau intre noi
electrizandu-ne si pe noi...
acum literele mele
plutesc in deriva
nesorbite de privirile
nume atarnate de o soarta prea grea,
cu privirile intoarse
spre cerul nostru interior
examinandu-ne atent
fiecare pas, fiecare suflare
cu mintea de pe urma...
fiindca doar ea ne-a mai ramas.
o usa noua, lacuita
imi ranjeste-n fata
invitandu-ma s-o izbesc bezmetic
cu pumnii
si cu sufletul
pana raman fara suflare.
si-atunci
ma-ntorc cu ochii mintii
spre cea trantita-n
ma atingi
ca si cum ai saruta
o piatra umeda,
netezita de mangaierea
a milioane de nestavilite rauri
ma privesti
cu pleoapele stranse,
ca sa nu vezi ca in ochii mei
nu te oglindesti tu,
ci
Sa nu lasi regretele sa-ti umbreasca sufletul.. iubirea noastra, obraz ce n-a fost sarutat decat pe-o parte, merita o sansa. Asa spuneai, dar nu catre mine. Eu sunt uitata undeva, suspendata pe o
mi-am sprijinit sanul de bataile inimii tale,
mi-am ascuns privirile in norii din parul tau
si-asa, in stransoarea calda
a clipelor adunate roata in jurul nostru
martore ale suspinului meu
Durerea-mi bate in tample ca un baros dement -
creierul mi se farama in palmele sufletului tau
lama racelii imi sfasie suflarea,
tacerea-mi coase vorbele de buze...
Ai putea sa nu te mai porti asa ?
Sa nu-mi mai mangai tristetile
cu surasul tau cald ?
Sa nu-mi mai alini noptile stinghere
cu chipul tau - atat de bland - in vis ?
Ai putea sa nu-mi mai
Am sa continui sa te port in gand
iubire monocroma, amagita
dar nu vreau sa ma vezi plangand
ci doar sa crezi ca-s fericita.
Sunt ca lumina la apus
abia zvacnind, gemand ucisa
de o frantura