medeea

textul mi-a transmis un mesaj foarte clar, imi place ca nu suferi deloc de logoree verbala, scrii atat cat trebuie ca sa nu plictisesti, dar sa si transmiti un mesaj de suflet.
e un text care face parte din viata noastra a tuturor celor care am crezut odata ca printre noi traiesc eroii, si ca ei ne-au lasat noua misiunea de a-i urma.
cu stima, Ioana

scrierea la persoana I nu m-a convins ca e vorba de un batran de 80 de ani, parca nu e credibil faptul ca un batran gandeste si se exprima astfel.
aici am fost un pic dezamagita \"I-am tras un dos de palmă de-a scuipat vreo trei dinți. În amintirea lui tata, să putrezească ușor. \". nu prea merg fragmentele alea filosofice despre viata, terminarea vietii, bucuria de a intampina moarte, cu ceva atat de ...tineresc, teribilist si putin macho?
oricum per ansamblu textul imi place, macar spune ceva.
cu stima, Ioana

uneori citesc un text si ma intreb de ce nu se termina literatura cu el.
nu de alta, dar e atat de greu sa suport mereu alte vorbe, alt stil, autori care ajung sa-mi provoace aceleasi stari in ciuda diferentelor dintre ei. literatura asta care imi intra pe gat in ciuda vointei mele.
din umbra, un cititor

nu ma asteptam sa imi fie comentat chiar primul text, multumesc frumos.
imi pare rau ca raspund asa tarziu, dar abia acum am mai invatat cum stau lucrurile.
nu doar despre frica am vrut sa vorbesc, ci si despre complexitatea imensa a vietii, care uneori ne cere sa ne marginim doar la a fi iubitul sau iubita cuiva.
multumesc pentru trecere.
cu stima, Ioana

sunt placut impresionata ca ana e foarte sincera. cand se simte infranta, o spune clar. cand simte ca va castiga, simti emotia ei. e foarte veridica ana, si cred ca va reusi. trebuie doar sa schimbe pe ici-pe colo modul ei de a gandi. poate sa nu se mai simta atat de infranta, in ciuda esecurilor multiple pe care le are.
scriitura imi place mult, chiar e un stil simplu si curgator, care merge exact acolo unde trebuie. pe ici-pe colo, parca simt ca povestea este a ta, ca scriitoare. curajul tau nu trebuie sa se opreasca aici.
in parteneriatul acesta cu un director, sef, orice ar fi, eu nu prea cred....in acea complicitate intre oameni...poate gresesc eu aici.
cu stima, ioana

in primul rand, exista doar dreptul de a comenta, si nu curajul de a comenta.
in al doilea rand, cred ca am fost destul de pertinenta in ceea ce am afirmat.
data viitoare nu mai auziti de mine.
o seara buna.

am citit si alte texte de ale Dvs. si nu mai insist asupra maiestriei cu care umblati cu ganduri si cuvinte.
mi-a placut proza dvs., recunosc modul de a fi al femeii. insa din cate stiu vibratoarele mai nou nu mai respecta principiul marimii, ci al atigerii punctului G. cred ca la o emisiune de genul carora se uita personajele Dvs. am auzit asta.
cu stima, Ioana

nu-mi vine sa cred ca asa se intampla lucrurile in realitate!
sentimentele si trairile eroinei sunt oarecum fara substanta, trece prin experienta ei de parca ar bea apa. intalnirea cu tipul nu are nimic senzational, si atunci de ce spune ea ca el e altfel?
tema e interesanta, intriga e clara, insa lipseste atmosfera, sentimentul...