Maxim Valentin

Cu o vioiciune inocentă mă năpustesc pe clapele pianului Lui Chopin și Debussy încep să li se topească siluetele și umbrele Penelul face mișcări repezite pe pânză, Dali le-ar invidia,

O cât de cât frumoasă impresie în Emilia Romagna, ca un șarpe a cărui lucioasă spinare, reflex virgin al iubirii noastre nebune Descreierata muțenie a nevoii maritime permisă de gândul la un

Îmi storc măruntaiele după ce le-am smuls din abisul silabelor Împreună cu tine, umăr lângă umăr, Într-un salon luminat, afară toarnă cu găleata,apa se preface în smoală, În smoală opărită, noroc

Mă înec într-o mare de gânduri, de speranțe și deziluzii pluviale Îmi pare că văd chipul tău, că văd corpul tău călătorind astral, în timp ce sentimentele rămân Legate de mine ca o mână care mă