Cer

Mă înec într-o mare de gânduri, de speranțe și deziluzii pluviale

Îmi pare că văd chipul tău, că văd corpul tău călătorind astral, în timp ce sentimentele rămân

Legate de mine ca o mână care mă trage după ea

E mâna ta .... sau poate e o pasăre nocturnă, nu trebuie să cred

Universul mă va învârti în haosul lui, serafimi mă vor sorbi pentru a mă elibera la capătul acestui univers,

Unde o vioară magică face să vibreze sufletul chinuit al unui biet soldat

Ostenit pe câmpul de luptă argintat de zei nevăzuți,

Pătrunși printre pietrele ce seamănă toate cu chipul tău....

Prin neființa și necurățenia unei lumi, al cărei adevăr încerc încă să-l deslușesc din zgomotul copiilor și zumzăitul greierilor roșii,

Sclav somnului în care mi s-a cufundat creierul înzăpezit, spânzurat în transeptul unei inimi rânjind.....și care te cere

În permanență