nu știu dacă de la cafeaua tare
sau de la my funny valentine-
nimeni nu-l egalează pe chet baker-
ori poate de la sânii uriași ai adei în cămașă verde închis-
și mai târziu de la budincă
și cât
nu, nu așa, trebuie să te uiți cruciș,
să-ți fixezi privirea într-un punct și s-o ții acolo;
și să nu te mai gândești la nimic
lasă deoparte văzutele
șterge nevăzutele
și neapărat, dar
astăzi mă simt ca lisa simpson
galbenă ca lisa
țâșnind ca un balon înțepat printre alte
baloane-nțepate înjurându-se la semafor
propovăduind învățături pentru sănătatea traficului țâșnit
eu,
ca un drum bătut
ca un melc
ca o floare cu buza răsfrântă.
Ca un picior de lemn peste-un picior de carne
ca o gumă cu urme de dinți ascuțiți
ca o veghe după oglindă.
Ca legumele ca roțile ca
jumătatea zilei bune nu reușește să devore jumătatea moartă
o coadă prelungă rămâne afară să se zbată până la asfințit.
Cum sunt cutiile toracice ale animalelor proaspăt jupuite
îngrozitor de
nevisul e un petasos cu aripi negre;
\"o floare calcinata\" țipă vicleana limbă cu cele o sută de limbi despicate
deci două sute de limbi
nevisul e oala în care fierb veșnic
hermeși
da, acolo, acolo unde clopotele se dezghioacă ca niște guri umplute de strigăt
www.fobie.com/ te cuprinde lenea în fața fricii și nu ai chef să fugi, să faci pe placul momâilor care te
la Șalu’ Negru valurile se aud în ritmul broboanelor de pe frunte
când se izbesc de podea și răsună piața, cu fofota ei de docuri
iar ei
când își încrucișează picioarele, zgomotul seamănă cu
norii se alergau dimpreună, își batjocoreau hăitașii
un fel de tării slabe sau prea mult ascuțite
în marginea firii de sus.
câtă vreme tu mă strângi de nas
până se colorează mirosurile,
tot ce fac
fac cu puterea strănutului
cu melancolia dinaintea strănutului
lumina puternică șerpuind prin gură ca un fir de rachiu tare.
gura se desprinde gura meditează are un creier mic instalat
o bucată de șuncă presată și
două măsline
să mi le-nfig ușor în orbite să îmi rad părul mai bine
tot tot.
numai așa nu mă voi zbârli
numai așa se va spulbera castronul cu lapte din
ieri, venind spre bcu, dădeam numai peste trupuri contorsionate fantezist, frunze bolnave de gălbează(în mijlocul verii!) și câini embrionari cu papuci de mătase și coleretă
ziua promitea a fi
lângă pat
una două trei sticle de plastic
le pipăi pe rând, stând cu capul în jos,
parcă aș citi în braille.
bineînțeles că nu înțeleg nimic, sunt doar
cuvinte imaginare
plasticul vorbește
azi am plecat să cumpăr un bec de 75.
și l-am cumpărat. Doar că
m-am gândit să fac o scurtă plimbare. Până la Someș - am zis. Până la Someș să fie -mi-au confirmat vocile.
La un semafor am stat
parcă a fost ieri, văd limpede: două capete lipite bine-bine
și patru mâini ținându-le încă și mai strâns. e frig cu interferențe și nu vine dintre coapse
deși gura de metrou se vede bine. tu stai
Katja și S.F.
nu am mai mult de 4 ani, plec în vizită și mă bate lucica.
De fapt, prima dată mă împinge pe costișa destul de abruptă din spatele casei, apoi mă pălmuiește și-mi astupă gura cu
cineva pornește motorul făcând un ochi în pânza greierilor
împingând degetul arătător spre biografia mea
umflată sub cearșafuri. Fiindcă mă gândesc, domnule, mă tot gândesc
dacă sirenele miros a
from: laurentiu
tot misto ai ramas. nu te duce dupa \"fundatii\", stiu ce spun. cand vin in romania, daca vin, daca nu crap, fac tot posibilul sa ne vedem, asa, fara continut
from
dar altfel aș spune că scrisul nostru
e un strașnic quelque chose,
un lighean uriaș, mânjit de sânge,
plin cu măruntaie înghițind măruntaie
și înghițite de măruntaie
rând pe rând
am ajuns până lângă teatrul maghiar
pe o pânză uriașă scria woyzeck hmmmm
din senin m-a lovit ceva sub ochiul stâng
din senin s-a închis dreptul, ff bizar o frunză uscată de mai.
apoi mâna s-a
I
în cel mult o zi și-o noapte corpul mi se desface în mirosuri numai ale lui
nu pentru că asta i-ar fi propriu, cât mai degrabă
fiindcă prin țeava dintre doi apa stă țeapănă sau bate-n gol, în
febra vine, mi se așază în corp tacticoasă, își aprinde o țigară.
Își ferește mereu ochii. Îmi feresc mereu ochii.
și tot ferindu-ne noi astfel, așezându-ne unul în altul ca într-un act
Domnule Director,
vă cer iertare pentru disprețul și frica pe care v-am purtat-o,
din pricina trecutei mele orbiri. iar pentru fiica dvs eternă afecțiune și glorie,
glorie din plin!
cum nu m-am
la masa roșie sângele dă năvală
miros metalic, dalia-metalic
prinse cum ne aflăm în această umbră semiplană
totuși deosebit de fierbinte.
toc vinete, toc toc vinete
ca și când aș toca o vână
M(