Poezie
Cerere
2 min lectură·
Mediu
Domnule Director,
vă cer iertare pentru disprețul și frica pe care v-am purtat-o,
din pricina trecutei mele orbiri. iar pentru fiica dvs eternă afecțiune și glorie,
glorie din plin!
cum nu m-am lăsat mișcată de frumusețea gestului ei, în momentul-cheie al întâlnirii noastre
când, după ce mi-a analizat cu atenție adidașii din pânză, mi-a dăruit
pentru 56 de secunde mobilul.(era anul 2000, văzusem mobile doar la magazin) Oo, dar cu câtă grijă l-am purtat, cum i-am mângâiat cu sfințenie ledul
cum de am uitat, după nici un an bucata aceasta de carne aruncată săracului?
și când mereu ne comparați, pe mine și pe ea, cum de n-am văzut adevărul?
căci dumneavoastră voiați să ne înjugați la carul evoluției
spre semizei prin emulație, iar eu
cum de nu am știut?
stau și suflu într-o singură direcție fumul, Domnule Director
să se arate, în urmă, limpezimea
trecutului.
și uite-așa-mi răsar în cale la 7 dimineața în poarta școlii, proapăt fătată de rată
când dvs, în oltcitul ruginit, v-ați arătat mie, păcătosului.
e drept că nu aveați instalate camerele de mai târziu și astfel mi-am putut ascunde grimasa
în fața consiliului când mi-ați făcut pe bună dreptate proces
de conștiință.
de ce nu v-am salutat, Domnule Director, în friguroasa dimineață
când somnul încă mai stătea cocoțat pe pleoape? de ce nu m-am ridicat, când mă aflam în serviciul școlii și dumneavoastră ați apărut
radios și fercheș, în ușă?
aveam 17 ani, minte puțină, copil socialist cu aspirații.
dumneavoastră ați văzut omul nou din mine
chiar dacă m-am poticnit.
iar când fiica dvs pășea falnic printre rândurile noastre într-a doișpea
oare de ce am pufnit? era șefa noastră de promoție!
și cum de m-am simțit ofensată, în cele din urmă,
de frumoasa dvs cuvântare de la radio infinit?
ați spus ca elevii dvs au intrat la facultăți, ba chiar m-ați pomenit,
mândria țâșnea din dvs și vi se scurgea pe picioare.(sau așa am auzit)
cumințenia vine spre sfârșit, D. D, evoc și nu mă mai satur.
această dialectică de care cu abilitate și devotament v-ați îngrijit
va stărui și se va risipi prin mine.
și va ieși exact la subțiori.
prin această vată de zahăr umflată și neagră.
064.235
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 364
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
masha djinn (nepoata). “Cerere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/masha-djinn-nepoata/poezie/13933647/cerereComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPDistincție acordată
EPemilian valeriu pal✓Un final excelent pentru mine si un discurs lucid. Poate in a doua parte se pierde in amanunte dar, per ansamblu, un text fara lacrimi, primaveri, chitari sau alte asemenea. Am citit si poemul cu Perta. Ala e mai bun, dar e doar pentru cunascatori, cum se zice.
0
M(multam, evp, we\'re so f...n\' Siberian hippie!
0
DVMie mi se pare mai bun, mult mai bun acest poem, decât cel dedicat lui Cosmin Perța. O simulare de scrisoare, care acuză. O poveste despre retrocomunism, despre corupere, despre o posibilă acuzație (în care nu se dovedește, cu probe, nimic, doar se spune despre mândria acuzatului că i se scurgea pe picioare!) Cine este D. D., asta-i întrebarea!
0
M(salutare, Dragos. multam pt observatii. nu ma pot abtine sa nu dezvalui ca DD e, de fapt, GG!!!!!!!!
0
DVSă nu fie chiar Gigi Becali! Că se supără... Și intră pe site.
Oricum, e bun poemul, excelent. Nu înțeleg dacă este autobiografic. Nici când se petrece, înainte sau după 89. Dar ăsta-i singurul lucru care ar conta. Nu-i de fapt Pupa russa al lui Gheorghe Crăciun, nu-i vorba de Leontina. E un poem. Atât!
Oricum, e bun poemul, excelent. Nu înțeleg dacă este autobiografic. Nici când se petrece, înainte sau după 89. Dar ăsta-i singurul lucru care ar conta. Nu-i de fapt Pupa russa al lui Gheorghe Crăciun, nu-i vorba de Leontina. E un poem. Atât!
0
M(ba conteaza, si-i autobiografic pana-n maduva stiloului, si GG exista si e bine mersi tot director de liceu. cum ma ineaca resentimentul!
0