poem la toți care mă cunosc

trec zile și mă gândesc la mine până mi se umflă vinișoarele din tâmple

sunt o problemă gravă de trigonometrie, mă gândesc

sar prin cercuri de foc mă iau în spinare înainte să mă rostogolesc

fac un pas în urmă să mă privesc mai bine. uite-acum, chiar acum dacă nu ești atent

îți sar în față

ce mă-ta cauți aici, aici e vorba de mine!

și trec anii în același semn sub aceeași zodie adică de negăsit la ziar

toți

mai puțin eu

își fac griji pentru scalpuri; eu mă ocup de politici eco, adopții câini&oameni. eu nu aș putea distinge un alb de-un negru nici dacă i-ai inversa. Toți

mai puțin eu

își pun protezele la uscat cu tristețe

și vorbesc în secret cu ele

că nu mai merge în gura mare. Eu sunt mereu tânără, apar pe timbre și în colecțiile de idei

universale.

când se termină linia bombării de mine unde să mă duc

când se rup tocurile statuii să pieptănați boscheții din vale

când se crăcănează picioroangele să nu treceți pe sub mine ăla e lotul meu

aia e partea goală

din mine

pun câinii pe voi, vă rup picioarele

ți-ai dracu