Poezie
trupul gol al deșertului
uitarea dinainte
1 min lectură·
Mediu
pentru a nu închipui
decât trupul gol
al deșertului
pentru a nu asculta
decât limitele
apropierii
se dezgolește duna
din disonanță
în disonanță
prea joasă frecvența
undelor
atât de gravă
încremenită
undă după undă
înghițită
în ne-spus
043.770
0

departe
aripi de nisip bat rar
a ireversibil
Din câte poeme am citit până acum, în aproape toate (dacă nu chiar în toate) am regăsit nisipul, laitmotiv al dezgolirii gândurilor tale. Și văd că preferi nisipul deșertului, de parcă îi duci dorul.
E interesant!
Tot binele!