marjus dasad

te astept, sa ma-ntorc din nou la mine, chipul meu se risipeste senil, in albastrul unui cer din care ma reneg - nu ma tem de mine si nici nu vreau sa port vina unui orgolios care doar... n-a

iubesc ciudat o femeie sa vad cat inca sunt copil... m-am intalnit cu Zip si Zap in drum spre-autogara si-am fost surprins: intre ei curgea un cuvant, alb, de stejar, cat o guma

m-au ucis... din tampla mea cea fara nume veneau femeile s-adune cheaguri de sange! le-am intrebat: de ce? am dreptul meu de mort, e dreptul meu sa fiu incinerat. se poate s-ai

era prea toamna, copacii isi pierdusera mugurii de ceva timp si chiar ferestrele se impotriveau deschiderii. parca la geografie aveam restante si clasa cu peretii atat de grosi si bancile

roua, de roua-mi sunt pline ghetele, pantofii de sport... sa nu ma crezi tampit, sau plin de mine; sa nu ma uiti in ziua ieri de maine, sa nu ma lasi singuratatii azi: doi oameni,doi,s-au

m-am scuturat de tot corpul caci parca plin eram de ceva: nu admit semne de punctuatie in coasta mea, in aripa mea si sanger; m-am scuturat de tot corpul dar sangele, cat peste tot ma

nu stiu cati isi mai amintesc de mine, de degetele mele din care se scurgea libertatea cat un cuvant mai greu decat orice altceva... libertate era si atunci substantivul in umbra caruia imi

eu nu te-am cunoscut, dar noaptea aceea... curgeau din mine fiori de gheata si luna se lasa coborata spre-n jos, spre-n lumea-n care n-am trait vreodat\' ... ma minuna cum tampla mea se cobora

ce devin eu insumi pentru mine? aseara am mancat din propriul meu trup - cat de gustoasa era supa cu lacrimi! de ce trebuie sa ascund de altii tot ce sunt? ma ascund pe mine de mine, imi ascund

ador vinul sec, amestecat cu bere? sau poate spritul poarta vina, arcuit, caci sunt surprins si azi, si ieri, si maine... nu stiu cati dintre l-au ascultat si cati nu dar garantez cumva

ploua de ieri, iar azi, cand pot si eu sa mor o clipa, flori minuscule isi rasar seva din ceafa mea... de ce? de ce? si eu cautam greutate in firul ierbii, si iarba cauta inaltime in firul

sunt disperat... am nevoie de doza, acum, aici, altfel... \"mugurasii sunt perfecti, netezi, impliniti... se pot vedea cu ochiul liber nervurile prin care circula seva: toate aceste calitati

De tine ma leaga amintiri placute, Semne de carte, Sticle de bere nedesfacute, Moarte... Nopti de vals ne leaga, Timpul care ne plange, Crime ciudate pe strada, Sange... Ti-am

Eu cele mai frumoase poezii Le scriu cand sunt beat; Pun in ele tot cantecul meu, Toate cuvintele mele inmiresmate, Varf din varful aripei mele, Iubiri nestemate... Eu cele mai bune

multumesc mult victoria, eu nu am cerut nimic, nimanui...nu conteaza daca sunt de ieri sau de un an pe poezie.ro...intotdeauna am considerat ca trebuie sa mi se respecte dreptul la cuvant si la

kamikaze am fost toata viata! depresii nerevoase si methadona, largi zambete pe care le-am urat mi-au furat parca sensul verbului mort, lung si lat in tara celuia al carui roi c\'est

nu credeam ca o sa dau vreodata un titlu atat de organic unei poezii! azi sunt nefericit caci fericirea se cauta in intuneric si saptamana-i luminata (din pacate) azi am scris pagina de

dar eu spre ei trimiteam vulturii să suspine, cuvintele se curbau într-o parte și-ntr-alta de parcă eu port vina morții milei mele, de parcă ochiul meu v-ar fi iubit mai mult... am două coji

atât, mă simt bine cât sunt rânced în mine- dincolo de cuvintele fără valoare învățasem parcă să te iubesc, dar cerbii toți s-au opus, dar corbii toți s-au opus, și insuși ochiul tău, prin

simt aerul cum fierbe în palma mea: am controlul, cuvintele toate îmi aparțin, ele și rugăciunea sfinților poeți de care nu pot să mă desprind dimineața: cuvintele toate îmi aparțin, mi-au

\"Când ai să capeți un minimum de experiență, ai să-nțelegi că există o eleganță [adevărată,] autentică a pescarului, bătrânele haine arse de soare, muiate de ploi, bătute de vânturi, îmbibate de

de mult nu m-am simtit crescand si infrunzind tot infrunzit precum copacul-cerb, voi, cailor, voi, reguli indiscrete ale mortii, m-ati obosit! se sparg in umerii mei cuvintele animale si

Prin prezenta funcție Oricare ar fi două puncte distincte Se definește între ele o relație Și anume: Sunt oameni de care mă lipesc, Nici unul ca tine, Sunt aștrii spre care privesc, Nici

exista o inima acolo, in lume, pentru care ochiul meu e-nfometat; exista un nume al tau pe care nu pot sa-l desprind de pe buze- voi, degete rugoase ale marelui SENTIMENT, de ce atat de calm si