Poezie

demon-e

am controlul

1 min lectură·7 septembrie 2003

Mediu

simt aerul cum fierbe în palma mea:

am controlul,

cuvintele toate îmi aparțin,

ele și rugăciunea sfinților poeți de care

nu pot să mă desprind dimineața:

cuvintele toate îmi aparțin,

mi-au spus-o caii, paserile argintate,

pisicile copitate parcă de-un Egipt prea greu;

cuvintele îmi aparțin,

și ele mie,

și eu lor -

închin dar paharul meu cu venin

noilor veniți în pictura de dinți,

de măsele sărate, de scoici transpirate!

nu vreau nicicum să râd cu tine

căci visul meu de libertate

e ars deja în codul Mării Moarte -

pereții mă sperie, veșted

nu vreau să mai ajung acasă

cu sila de care sunt prins!!!

îmi spui că mă-nțelegi atât

în limba dinspre care am căzut de mult,

cuvintele tale sunt cuvinte de leu:

chiar eu, girafă murdara, nu le-nțeleg nicidecum!...

nu vrei să calci pragul școlii mele,

să te-nvăț să mă-nveți?

nu vrei să curgă-n tine alfabetul meu albastru

și cuvintele mele cu rime puține

dar pline de-nțeles?

001.548

marjus dasad. “demon-e.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marjus-dasad/poezie/50870/demon-e

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.