poate sunt prea mort azi refuz adevaruri ca implicite
sau prea ascuns sub vesmantul meu cat sa devin strain lumii.
nu cred ca rationamentul meu este unul adecvat, sau macar acceptat,
nu cred ca
citeste aceste randuri si uita-le...
de cele mai mult ori e bine sa ai la mine o trusa cu scule; nu pot sa-mi spun de cate ori te-a scos din bucluc o surubelnita sau un cd bootabil. o simpla
ti-ai uitat un cutit in mine miercuri,
si de-asta plang, si de-asta ma tarasc insangerat
si printre flori de sange care cresc in urma mea de sange
nu te-am uitat...
ma cauta spre tine-o suferinta
se mai nasc si idei in ultima vreme...prin Romania.
am remarcat aseara transmisiunea in direct de la Vama Veche:incitanta, de bun augur, un adevarat focar de idei, de cultura moderna...ce mai una
dincolo de oameni
am intalnit singuratatea gasteropodelor;
captat de refluxul ideilor
m-am departat de mine, spre tara lui nimeni.// [1]
iubesc ironia cu care maine,
surprini de presiunea
bună,
știi cât de singur sunt de ieri?
mă crezi că nu mi-am făcut patul azi de dimineață
și n-am mâncat nimic la prânz?
că scriu așa...că ți-am promis?
mă simt fără tine,
singur,
n-am chef sa-mi zbor creierii azi...
prietenii mei de ciocolata
m-au parasit!
de ce as plange singura
intr-un colt al camerei fiului meu
imbracata in staniol?
sunt prea frumos sa am un semn
parerea mea?
parerea altora nu conteaza -
am uitat de ieri sa scriu
si de ieri ma simt ascuns
intr-o betie de cuvinte...
parerea mea?
poezie cred ca-mi/ti apartine?
nu pot sa am o parere cum
in fata unei oglinzi
sunt un strain,
colorat altfel, cu numar inegal de membre si mai ales
idei
de care am nevoie undeva,
la un moment dat,
sa ma recunosc...
de fiecare data cand pasesc in
nu vad distanta dintre noi doi,
nu vad obiecte contondente sa ne separe,
nu vad mori de vant sa-mi fluture parul,
nu te vad arzand in flacari de somn...
ma vezi cat te vad?
e din cauza
dar altii...
m-au vrut in nilpotenta mea un sfant.
sunt presat de ovare, deci scuza-mi metamorfoza in obscen;
sunt presat de nuci fierbinti, scuza-mi dialectul mormon...
i\'m the same, alfa si
oameni,
sa ne amuzam teribil in singuratate,
in departarea altora
de noi.
fire de nisip
sa ne adune unul cu altul
la nevoie,
la necaz:
apa marii-n iarna rece
sa ne spele pe obraz -
mi-e
nu lua in seama cuvintele mele,
sunt cuvintele unui om necurat,
sunt cuvinte cu care m-am imbatat
si nimic din cat imi sunt
nu se reflecta-n ele...
cautam sa-ti spun
ca nu pot sa-ti spun
ar trebui sa pun capat
sau cel putin sa-ncerc sa-nchid
un nerv albastru si cuminte,
in nori de verbe invelit;
ma tot ascund
ma tot arat voua...
ma doare umarul de plans,
mi-e ochiul de
caci umbra corbilor o am lasat sa creasca
si flori de diamant mi-am prins in plete,
caci coarnele copacilor le am uitate
la mine in retina, sa respire
din negrul-violet si din lumina
cat
in dimineti de argint
deschid ferestrele inimii mele:
in departare,
peste banci uitate in ninsoare,
pe alei sculptate in cristal
te caut, inimal...
de parca iarna e eterna,
si morti
cuvintele care incep cu o litera anume
iti impun un anumit punct de vedere,
copacii care iti cad intr-un fel in drum
iti sunt piedici...
de ce nu te gasesc acolo?
de ce te caut mereu la
cazusem cu bratele,
ambele,
sub coltul neiubit al casei mele,
si crinii ma huleau,
si colt de iarba ma-ntreba de tine...
eu iubesc viata
si pantecul ei nemurind;
sunt sterp -
eu iubesc
sunt suficient de partas la pacatul altora
cat sa-mi dau seama ca turma mea de iepuri
o conduc intr-o directie gresita;
daca as rupe relatia cu tipa de la parter
de la care am DirectX-ul 9 si
in general nu spun prea multe insa ceea ce vreau sa iti spun acum trebuie ascultat cu atentie.
asa ca, deschide-ti larg apetitul si incearca sa ma auzi, printre ineptiile mele, printre vorbele
plouă cu viermi peste mine,
peste durerile mele;
larve sinucigașului gând
de care mă umplu...
de soare duc lipsă, de vară,
de arșița lui,
de ochii ce nu mă măsoară,
de ploaia cu sânge, de
Vreau să strig contra vântului -
Te iubesc, fă,
Îmi sunt albastre zâmbetele tale
Și lacom caut ochiul tău
În palma mea să-l împletesc!
Ciudat cum eu cu tine
Suntem mai abrazivi
Decât o
timpul trecea peste mine
de parca nu mai aveam timp,
dar nu-l simteam:
marginea blocului imi pare
o prapastie enorma, captusita cumva
cu cioburi de-argint -
ma arunc...
sau nu stiu daca tu
MD