scrisoare deschisa pt oameni inchisi

bună, știi cât de singur sunt de ieri? mă crezi că nu mi-am făcut patul azi de dimineață și n-am mâncat nimic la prânz? că scriu așa...că ți-am promis? mă simt fără tine, singur, murdar. mă simt fără tine vulgar- aștept să te întorci, să îmi dai înapoi pașii ăia, să te am lângă mine arțar. uite, mi-e de rugină pe mână, mi-e de a plânge pe ochi, mi-e de-o iertare nebună: vino aici, căci vezi tu cal micuț și alb, și aripi arse, eu sunt doar sacrul, antipatic, ție, celor ce nu mă citesc. deschide cartea la orice pagină și mă găsești curbat spre tine, cu Zeppelin și Hendrix prins de ceafă, cu litere grecești de cabaline cum te astept,curbat spre tine, cu monștrii sacrii prinși de ceafă, cu largi de aer stepelor alpine, cu...monștrii roși din mintea mea... caută-mă la una din intersecții. promit să nu fiu.promit să nu mai promit.ție. caută-mă...