eu n-am raspuns
dar un raspuns ma are ca-ntrebare!
nimic nu imi provoaca scarba...
poate un vin prea vechi
sau o mana prea lunga...
ma hranesc rar, sinusoidal inca,
din cadavre ce put
parerea mea?
parerea altora nu conteaza -
am uitat de ieri sa scriu
si de ieri ma simt ascuns
intr-o betie de cuvinte...
parerea mea?
poezie cred ca-mi/ti apartine?
nu pot sa am o parere cum
de ce doar atat?
sunt sigur ca imi sunt de vina...
ti-am spus ca stiu ce te nemultumeste,
dar nu vreau sa fac pasi prea mari
riscand sa trec peste amanunte care ar putea fii
utile...
am
nu lua in seama cuvintele mele,
sunt cuvintele unui om necurat,
sunt cuvinte cu care m-am imbatat
si nimic din cat imi sunt
nu se reflecta-n ele...
cautam sa-ti spun
ca nu pot sa-ti spun
poate sunt prea mort azi refuz adevaruri ca implicite
sau prea ascuns sub vesmantul meu cat sa devin strain lumii.
nu cred ca rationamentul meu este unul adecvat, sau macar acceptat,
nu cred ca
hy there...
eu nu cer prea mult,
nu vreau atat incat sa merit
izgonirea voastra...
bat la usa ta cumva plin de teama-
ma ierti, e tarziu,
poate dormi sau poate m-ai uitat,
o merit,
dar ma
m-as ascunde,
sub nu stiu ce, pe nu stiu unde,
departe de vesnicie,departe de moarte,
doar eu cu mine, si apostrof, si virgula,
plini de culoare,
cu bratele intreite aruncate spre cer
de negru,
te astept, sa ma-ntorc din nou la mine,
chipul meu se risipeste senil, in albastrul
unui cer din care ma reneg -
nu ma tem de mine si nici nu vreau
sa port vina unui orgolios care doar...
n-a
germen...
nu mai gasesc in mine pe nimeni,
culorile altcuiva ma strivesc-
privesti prin ochii mei raul de oameni
din care eu pescar am obligatia sa te pescuiesc?
te caut in zadar si
imi sunt atat de porc azi...
sunt la un pas de a voma pe tastatura:
zi de vineri, zi de sinucigas
caci preferam mai ranced sa-mi iau sange
sau sa renunt la tensiune in favoarea ta?
nimic nu ma
oricum, ideea de libertate ucide:
orice dorinta cat de mica
de a te apropia cu aripi desfacute
la maxim de
bani nenumarati,
femei superbe,
potenta,
succes in afaceri
sau pur si simplu
de
n-am chef sa-mi zbor creierii azi...
prietenii mei de ciocolata
m-au parasit!
de ce as plange singura
intr-un colt al camerei fiului meu
imbracata in staniol?
sunt prea frumos sa am un semn
sunt suficient de partas la pacatul altora
cat sa-mi dau seama ca turma mea de iepuri
o conduc intr-o directie gresita;
daca as rupe relatia cu tipa de la parter
de la care am DirectX-ul 9 si
degeaba caut adevarul
in beri calde sau ceaiuri reci,
degeaba cred in prieteni
caci ochii mei sunt always reci...
nici ca puteam incepe mai nasol un text cat asta
ca si cum as masacra poezia
prietenii mei imi vorbesc despre
Plutarh si despre agonia transcendentei...
sa-i ascult?
seful meu , ala la care am lucrat toata vara,
imi propune un job mai interesant...
sa-l refuz?
ieri
sunt disperat...
am nevoie de doza, acum, aici, altfel...
\"mugurasii sunt perfecti, netezi, impliniti...
se pot vedea cu ochiul liber nervurile
prin care circula seva:
toate aceste calitati
ador vinul sec, amestecat cu bere?
sau poate spritul poarta vina, arcuit,
caci sunt surprins si azi, si ieri, si maine...
nu stiu cati dintre l-au ascultat
si cati nu
dar garantez cumva
cat de trist pot sa fiu...
privesc la mine cum de un an sau doi
ma tot schimb dintr-un eu intr-altul,
cum refuza sa ma recunoasca oglinda
din baie, prietenii, dusmanii...
acelasi trist,
textul in sine se naste greu;
pare ca e nevoie de atat efort
si-atat un munte de sudoare...
un vecin al meu ma cheama intr-o seara
sa-mi spuna printre randuri ca-i sudor
si ca sudura lui parea
kamikaze am fost toata viata!
depresii nerevoase si methadona,
largi zambete pe care le-am urat
mi-au furat parca sensul verbului mort,
lung si lat in tara celuia al carui roi c\'est
timpul trecea peste mine
de parca nu mai aveam timp,
dar nu-l simteam:
marginea blocului imi pare
o prapastie enorma, captusita cumva
cu cioburi de-argint -
ma arunc...
sau nu stiu daca tu
Vreau să strig contra vântului -
Te iubesc, fă,
Îmi sunt albastre zâmbetele tale
Și lacom caut ochiul tău
În palma mea să-l împletesc!
Ciudat cum eu cu tine
Suntem mai abrazivi
Decât o
atât,
mă simt bine cât sunt rânced în mine-
dincolo de cuvintele fără valoare
învățasem parcă să te iubesc,
dar cerbii toți s-au opus,
dar corbii toți s-au opus,
și insuși ochiul tău,
prin