marius tudor

nu înțeleg de ce scrii odată \"precupeți\" și odată \"orbeti\" sau \"mintii\",ai uitat un \"o\" la \"omare\",în rest nu știu dacă textul poate fi numit poezie,mai ales că titlul(ce devine un fel de nefericit refren ) minează din start lirismul aruncându-te într-o atmosferă vulgară de bâlci.cu bine.dominic

frumoasă starea de levitație, și șarpele în jurul norului,dar ce înseamnă \"fugler\" în loc de.....
cu bine.dominic

un text reușit,mixaj de autoironie și melancolie,ce dă impresia de manierism,construit pe un dublu joc al oglinzilor trecut-prezent și Angie-Aioana(al formalităților), cu efect
de punere în contrast-mersul egal al fiecărei zile versus
crazy 21;o rază refractată a semnificațiilor trimite, pe o cale ocolită, la versurile\"Angie,Angie/they can say we
never tried\";final seducător \"adio,dar rămân cu tine\"

inside-out

intri în poem ca într-o încăpere panoptică
cu toate ferestrele deschise
sub pașii tăi dalele cuvintelor
încep să vibreze
închid în urma ta ușa
te las să simți curenții de aer
să privești firele de praf
jocul razelor de lumină

(starsailor)

o poezie cu mult,mult sentiment,prea dulce pentru gustul meu,suprasaturată de imagini,atât de tare încât ajung să se repete\"încearcă zbor din evantaiul inimii\"\"brațele tale evantai dintr-o lume pierdută\",eu aș mai fi scos din ele,le-aș fi păstrat doar pe cele mai puternice,textul transmite, dar ar mai putea fi lucrat,părerea mea

în rest, numai de bine

un gambit spectaculos.li sacrifică regina și dă șah la rege,
scormonind pământul în căutarea a ceea ce nu mai poate ajunge în ceruri.o mutare din care poezia iese câștigătoare și o apropie totodată foarte mult de poemele magdei cârneci din \"hipermateria\"(măcelarul în ușa magazinului său/întinde carne însângerată și crudă/trecătorilor în ceasul amiezii./Și între atâtea jerfe/cine mai deosebește sângele/său de sângele hranei/ce se azvârle pe străzi?\".un poem în care intri ca într-o măcelărie, cu fragmente compacte de versuri ce strivesc lirismul,dar care paradoxal au o forță și o tensiune specială.un mod tulburător și dramatic de a privi \"realitatea în față\", sângele încă fierbinte se amestecă cu lutul înstelat.

livia,nu vad ce sens are intrebarea.cred ca il iei peste picior pe marius.textele merg pe o anumita linie,exista ceva unitar,un liant.adica,tu vrei sa zici ca marius abuzeaza de imagini si metafore care ajung sa se anuleze intre ele.ok,exprimarea e pe alocuri bolovanoasa,dar eu cred ca exista sinceritate aici,o patima necontrafacuta,chiar daca mijloacele de ai da o forma sunt relativ modeste.asa cum sugereaza si titlul, un poem mistic.

îmi place cum muți psihanaliza în bucătărie și continui eternul război cu tine însăți,obții efecte din disonanțe,penetrant limbajul direct,mereu proaspăt,o poezie aerisită în care pot respira.
un om ce era pe cale să se sufoce.drag, dominic

puternic primul,și mă prinde pe un flanc vulnerabil,cu apărarea slăbită.îmi reamintește ritmurile din alte poeme de ale tale(aici, cronometre sonore ce măsoară suferința);și speranța, o mică licărire\"mă gândesc că sunt doar o sămânță\",de fapt, un potențial ciclu. din partea a doua,mai puțin densă, remarc imaginea \"seamănă tot mai mult cu niște câini credincioși cum stau așa ghemuiți la căpătâiul stăpânului lingând niște răni imaginare prin care viața se scurge împreună cu toate amintirile\",prima jumătate eminamente kafkiană,oricum,iese puternic în evidență,având în vedere relieful mai domol al următoarelor.de fapt,ce mă neliniștește la textul ăsta e perspectiva, from the inside,coincide cu a mea,și cu anumite stări recente,ce-mi apar acum ca niște premoniții. tot trebuia să-ți zic,textul ăla, \"inside\",l-am scris cu două luni înainte să apară textul tău pe site,nu e un comentariu,believe me,imaginează-ți ce am simțit când am citit poemul tău.
dominic

din nou vulnerabil,titlul m-a luat prin surprindere,ca un starsailor veritabil ce sunt și degustător de culori, nu puteam să-l ratez,ok,m-am topit de plăcere,recunosc,I meen it,încerc să mă adun,despre poză nu vorbesc,pentru că îmi place prea mult, textul,da,stardust,stardust,stardust....
construit din sclipiri,nu afirmă,sugerează,dantelării de imagini,între cuvinte și dragoste,acolo e tot trupul tău,și știu ce vorbesc,sunt un om de hârtie,ca și tine,vino și citește \"viziune\",e în alt registru,dar pe undeva textele noastre se întâlnesc.
dominic

interesant \"pre-text\",și acel \"link inside-out\",pe măsură ce sentimentul se rarefiază produce în exterior o proliferare metamorfotică a formelor,care se înfoaie ca un păun,frumusețe iluzorie ce camuflează \"nimicul\".textul e o definiție și o punere în practică a barocului.dominic

salutare,am găsit aici un text interesant, mult discutat, și m-am gândit să-ți întorc vizita;mi-a trebuit ceva timp până să-mi formez o părere;să-i dăm drumul;ce mi-a sărit în ochi e densitatea diferită, ce se realizează astfel:prima strofă integral,ultima jumătate din a doua,prima jumătate din ultima (mai mare),și jumătățile rămase(mai mică),ceea ce se evidențiază și prin lungimea versurilor pe care le citez pentru că îmi pare că alcătuiesc un micropoem ce se desprinde ca un hard-core de restul poemului,fără a dăuna
însă unității\"am să te scap de tristeți/îți voi scrie o scrisoare/despre cum încerc/ să te ascund de mine/ încă o zi\"\" ai să râzi/așa îmi închipui că trăiesc/proiectând fantasme cu noi/oferindu-ne rom într-o tavernă/duhnind a pustiu\"sunt versurile care mie personal îmi spun cel mai mult,și pentru că sunt trecute printr-un minim filtru cultural mizând pe nuditatea discursului și sinceritate
frustă,fără a cădea însă în banal.următoarele trei părți
se adaugă ca o folie semitransparentă, sclipitoare peste nucleu,realizând la nivel formal un wave-efect.obiecțiile
mele se îndreaptă spre această parte,se resimte o senzație de teatral din cauza supraîncărcării cu figuri
de stil pe anumite zone ale textului sau formulări asemănătoare, două exemple:\"de cioburi\"\"de noapte\"\"de om\"\"de tristeți\",și densitatea prea mare de atribute adjectivale
și substantivale genitivale, pe care le citez \"povestea efebului\"\"marginile ecoului\"\"pielea sânului\",desigur pot fi interpretate și ca dorință de posesie.titlul de asemenea
mi-ar fi plăcut să fie altul, mă duce cu gândul la tot felul
de obiecte derizorii și împiedică la o abordare de profunzime.în ciuda obiecțiilor ce le-am adus îmi pare un text remarcabil,alte versuri de reținut:\"privind ploaia cum
își destinde buzele\"\"în dormitorul ca un insectar de
himere\"\"caut fragmente de zâmbet printre gunoaie\".that
was all I wanted to say.

într-adevăr, prea multe figuri de stil sufocă textul;totuși, poemul respiră,și nu are nevoie de resuscitare;mi-a plăcut mult versul 4 \"din care visez atingerea ta/ca un trăznet de lumi împreunându-se\", e puternic ca un pumnal,la fel \"dans de făclii în furtună\";finalul, ok;\"trebuie să lovim iute și tare pe întreaga suprafață a cititorului\";versul \"mă las în genunchi să sorb din gustul țărânei ce-o calci\" cred că merită o atenție specială,aici văd cheia poemului,mă trimite
la romanul lui fromentin ,\"dominique\"(ce coincidență de nume),la imaginea omului \"concentrându-și nebunește atenția
pentru a reține în el ultima imagine a unei fericiri pe cale de a dispare\"\"stând în picioare la pupa vaporului care-l plimbă încet pe o mare aproape moartă el contemplă dâra de spumă fugind\";\"uimire că sunt\" sau \"trecutul acesta pe jumătate mumificat ce e în el asemeni unui limbaj\"jean pierre richard

\"binele desăvârșit este asemenea apei,
căci binele pe care apa îl face
este de-a le hrăni fără strădanie pe toate\"

\"astfel se face că Dao este în lume precum
râul care curge prin vale către ocean\"

\"cel mai plăpând lucru din lume îl zdrobește cu totul
pe cel mai trainic\"

\"cum de ajung micile golfuri și oceanele
să fie regi peste o sută de râuri?
ele se pricep să rămână jos-
de aceea sunt regi peste cele o sută de râuri\"

la mulți ani!și am speranța că te vor încânta cugetările lui Lao zi, ce rezonează atât de bine cu versurile scrierii tale.
dominic

am citit poemul,tot cu două luntrii într-un fund,tot intrând la apă:între parodie și melodramă,între \"oracolul din bălcești\" și \"valea plângerii\",între \"urs ce joacă-n bătătură\" și \"cântec de lebădă\",între \"spectacol comic\" și \"degeaba\".obiecții aș avea și la repetiția \"toți..\",versuri ce creează un echlibru simetric, formulare ce îmi pare monotonă,neaducând noutate în context,versul final sună a dangăt fisurat ,grandielocvent,accentuând eclectismul,versurile anterioare începând să încline spre ludic,sau poate am rămas în ceață.

dan carlea,cred ca deraiezi.pe de alta parte,doar mirosurile grele trec pe sub usa.nu merge sa folosesti imaginea cu paharul de la Mc.Donald\'s daca nu o mai sustii cu cel putin inca un vers.asa e ca nuca in perete,un amanunt care se vrea semnificativ,dar care imi pare redundant,atata timp cat textul insista pe ideea de
armonie,spatiu feeric,nu vad ce aduce in plus o insertie de genul asta.adica puteai sa spui \"un pahar de plastic cu lumanare\" sau \"o lumanare pe masa\" pur si simplu.nu merge sa te dezici asa de text de frica nu stiu carui impact, atata timp cat e postat aici, sub forma unei poezii, atunci trebuie sa iti asumi critica. daca rezista, e poezie, nu?

un poem pe gustul meu.și îmi place tocmai pentru că frigiderul e mare și \"jivinele\" nu trebuie să stea înghesuite.te prinde haina asta mai largă,celelalte îmi păreau scurte la mâneci,mai bine așa,și lasă ciucurii(mugurii) să fluture în vânt.prea multe figuri de stil pe metru pătrat se calcă pe picioare, se anulează între ele,cred că versurile sunt puternice
pentru că lasă \"animalele\" să respire,dând astfel senzația de viu,autentic. aș mai remarca omogenitatea,menținerea registrelor,inserțiile de neologisme și englezisme din alte poeme le-am perceput de multe ori ca pe un corp străin,și de aici riscul de a deveni ventile prin care se pierde presiunea.în rest,numai de bine

prietenesc,dominic

șah e de ajuns:)

1.unitatea și tensiunea poemului rezultă din structura sa bipolară și echilibrul asimetric dintre primul și ultimele versuri(care îl reiau pe primul în negativ,îl circumscriu și îl transcend);2.isus a fost răstignit în centrul lumii,acolo unde a fost creat și înmormântat adam,sângele lui curgând pe \"creștetul lui adam\",l-a botezat și răscumpărat de păcat,sângele lui isus a răscumpărat păcatul originar,crucea=arborele vieții devine izvorul tainelor(the book of the cave of treasures);
3.pe vremuri, dacă vroiai să deschizi fără chei portierele blocate la dacie puneai un om greu pe capota motorului și unul pe portbagaj,caroseria se deforma,și așa reușai să intri;
\"in the death car we\'re alive\" .dominic

un text scris pe fâșia îngustă de nisip dintre amintire și vis
iluzorie căutare a timpului pierdut
o cufundare în apele memoriei
până ce acestea capătă transparența lichidului amniotic
și întunecimea fluviului Lethe
sau un zbor în sfere fragile spre împărăția lui Oneiros
în regatul hipnagogic de sub pleoape
cuvintele acoperite cu alge plutesc în derivă
și-și caută dincolo de nebunie și rugăciune un sens