Pe când misteric univers
S-a-mpins să se desfacă,
Pământul s-a născut divers,
Din preasfințită joacă.
Rotundul bulgăre-nroșit
Din focul plămădirii,
În lave-n sânge de granit,
Þipă
Mi-e pana muiată-n lacrimi de gânduri
Ce-și caută ritmul prin nori călători,
Râvnind a descrie-n simbolice rânduri:
Iubirea și viața-n parfum și culori.
Cu roțile versuri, metafore
Iluzia mi-e hrană în hamul ce mă leagă
La greul car din care dă bice nenorocul,
Și-am vânătăi pe suflet primite-n echivocul
Unei trăiri amare, de dragoste beteagă.
Îmi duc povara stoic, ca un
......................
Ea îl mai ține-un pic pe foc,
Să mai deguste-o clipă –
Ca fetele ce iau ca joc
A dragostei risipă,
Apoi, pe-un ton îngrijorat –
Cum zorii bat la ușă
Și vis nu-și
.................
Își culcă Térra, chip umbrit
Pe-a nopții-ntunecare
Și visul drag neisprăvit
Și-urmează cu ardoare:
Și-nchipuie repetitiv
Același roi de nouri
Din care sună
Pe când misteric univers
S-a-mpins să se desfacă,
Pământul s-a născut divers,
Din preasfințită joacă.
Rotundul bulgăre-nroșit
Din focul plămădirii,
În lave-n sânge de granit,
Þipă
„A fost odată ca-n povești,
Un fir de apă-n munți crăiești,
Născut din stâncă sfântă,
Ce cobora înfiorat,
Încrezător, făr̛ de păcat,
O lume-a lua la trântă.
Cu poftă iată-l,
MS