Craiul norilor
Pe când misteric univers S-a-mpins să se desfacă, Pământul s-a născut divers, Din preasfințită joacă. Rotundul bulgăre-nroșit Din focul plămădirii, În lave-n sânge de granit, Þipă
MSMarius SavinPe note de romanță
Din plumbul norilor fugari Se-aud mârâituri ciudate, Spre vârfuri de înalți stejari Ce coame-și scurură bogate. Smucește vântul vanitos, Și-arate rangu-n astă lume, Frunzișul tremură
MSMarius SavinPro Poiesis
Mi-e pana muiată-n lacrimi de gânduri Ce-și caută ritmul prin nori călători, Râvnind a descrie-n simbolice rânduri: Iubirea și viața-n parfum și culori. Cu roțile versuri, metafore
MSMarius SavinÎn-trecere
Iluzia mi-e hrană în hamul ce mă leagă La greul car din care dă bice nenorocul, Și-am vânătăi pe suflet primite-n echivocul Unei trăiri amare, de dragoste beteagă. Îmi duc povara stoic, ca un
MSMarius SavinCraiul norilor (3)
...................... Ea îl mai ține-un pic pe foc, Să mai deguste-o clipă – Ca fetele ce iau ca joc A dragostei risipă, Apoi, pe-un ton îngrijorat – Cum zorii bat la ușă Și vis nu-și
MSMarius SavinCraiul norilor (2)
................. Își culcă Térra, chip umbrit Pe-a nopții-ntunecare Și visul drag neisprăvit Și-urmează cu ardoare: Și-nchipuie repetitiv Același roi de nouri Din care sună
MSMarius SavinCraiul norilor (1)
Pe când misteric univers S-a-mpins să se desfacă, Pământul s-a născut divers, Din preasfințită joacă. Rotundul bulgăre-nroșit Din focul plămădirii, În lave-n sânge de granit, Þipă
MSMarius SavinUn pârâu
„A fost odată ca-n povești, Un fir de apă-n munți crăiești, Născut din stâncă sfântă, Ce cobora înfiorat, Încrezător, făr̛ de păcat, O lume-a lua la trântă. Cu poftă iată-l,
MSMarius Savin