Mai presus de cădere

absolut superb:
\"am impresia că trupul tău contorsionat e deja din lumină
o claviatură solară în imperiul gerului
prin alchimia din carne
respiră\"

mai presus de orice scrii minunat!

cu stima,
andrei

Îmi place cum ai modelat-o
Cum ai așezat notele pe portativ
Cum ai lăsat culorile să cadă
Și totul e semnificativ
...
Este ca o iubire oarbă contopită în apele sale.
Citită cu plăcere!

P.S: Titlul îmi aduce aminte de ultima strofă a unei frumoase poezii de Rudyard Kipling:

\" Dacă ajungi să umpli minutul trecător,
cu șaizeci de clipe de veșnicii, mereu;
vei fi pe-ntreg pământul deplin stăpânitor
și mai presus de toate, un OM_copilul meu! \"

Felicitări și mult succes în continuare!

\"Mai presus de cădere\" este \"un văl strălucitor cu care \" ai să mă ridici
cum își ridică vulturul prada după o luptă grea\".
Construcții de forma: \"dezbrac toate înfățișările le așez pe pieptul tău\", \"ne transformăm neîncetat în toate formele posibile\", \"sunt înnoit cu amprenta buzelor\", \"e doar continuitate înălțare\" arată cât se poate modela poetul, câte fațete poate etala - devenirea!
Foarte frumos, intersant abordată ideea!
Ottilia Ardeleanu

o poezie bună. Mai ales prin modul în care decurge. Nu e de evidențiat ceva, ci întregul.
LIM.

Re.: Andrei, să nu uităm starea Paradisului, ne-a fost dată dragostea ca o ieșire din căderea în timp, antidotul descompunerii. Doar când iubești ești cu adevărat o făptură deplină, nu poți să joci teatru... cu dragostea nu ține! Așa înțeleg tot ce vine din adâncul nostru. Mulțumesc de... \"mai presus de orice scrii minunat!\" E un semn de încredere.
Dănuț, mult timp m-a influențat maniheismul trup-suflet, un fel de neliniște punea stăpânire pe mine după ce se consuma o relație intimă, până când mi-am dat seama că starea de iubire le cuprinde și purifică pe amândouă componentele ființei, asta am redat în versuri-înălțarea prin iubire. Mulțam de versurile din Rudyard Kipling și de înțelegerea mesajului!
Ottilia, în adâncul meu s-a produs reconcilierea între partea spirituală și cea materială, frumusețea exterioară reflectă interiorul. Echilibru dificil de atins, posibil dacă ne preocupă ambele fețe ale manifestării personalității. La fel, sunt încântat de trecerea ta.
Liviu, tu rămâi generos, așa cum deja te cunosc, textul acesta e o împăcare în suflet, eliberarea prin puterea afecțiunii care străbate textele mele ca o dorință de descoperire a frumuseții dăruite. Mulțam de cuvinte!