Culoar spre cer

\\\'ego del Natale eccelle in un astro
poesia [ ]
traduzione rivisitata dell\'opera di Marius Nitov
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
di Jacqueline Cristina MIù [jacquelinemiu | 220]
2009-12-07 | |

Luigi si guarda triste intorno
tende la sua mano scheletrica
da una coperta di buchi posti per i raggi di sole
che cerca bizzarra una carezza dagli angeli
soffre di cancro ai polmoni
riesce ancora ad articolare due o tre parole
mi chiede di regalargli il mio giovane corpo
perché lo abbracci di forza
ha paura
io ho paura
non è più un uomo
ma un vecchio le cui le ossa hanno vinto sulla carne
gli occhi gli parlano con luce ultraterrena
veglierò a sul tuo cammino
dice coi fiacchi battiti
dammi
la mia metà sigaretta
un braccio
e tienimi la spalla ad un passo dal corridoio d’ospedale
Luigi era mio padre
l’astro bianco che aspetto ogni Natale nel cielo
ancora ascolto ogni santo giorno i passi
mentre irrequieti si trascinano da una parte all’altra della casa
ho i capelli bianchi
Angelo
mi diceva
anche tu avrai i capelli bianchi e figli un giorno
allora capirai quanto non ami farli soffrire
sorrido sempre ai lontani astri
che nel cielo sono altri cari padri per altri vecchi figli
ogni Natale che guardo il cielo
sento irrecuperabile la sua mancanza

traduzione rivisitata di un poeta romeno e della sua opera \"coridor spre cer\"

O poezie frumoasă cu puternice influențe emotive ce vibrează în inima fiecărui cititor. Un coridor ce se deschide între două timpuri, între două stări, între ce a trecut și ce a mai rămas. Este vidul necunoscut ce ne separă și ne leagă în același timp pe acelaș drum. Cine nu cunoaște Marius Nițov și citește această poezie sau oricare alta dintre creațiile sale se va întreba cine e; dar eu zic că doar un suflet nobil și o inimă curată poate scrie așa frumos. Uneori ne-ntrebăm ce este în spatele fiecărui profil, ce se ascunde dincolo de ceea ce cunoaștem? Nimic nou. E aceeași persoană doar că uneori ne trebuie o viață să o cunoaștem. Sau poate cine știe dacă e de-ajuns.

Felicitările mele Marius; le meriți pe deplin!

Cristina, Dănuț, mă bucur din suflet de aprecierile voastre! Cristina o cheamă și pe sora mea care locuiește tot la Milano și mai am una la fel de dragă, Lili, lângă Como, așa ne-a fost dată experiența depărtării să ne prețuim mai mult. Poezia asta am scris-o în spital și la căpătâiul tatălui meu și i-am așezat-o sub perină pe ultimul drum (în 1994). Mi-a venit azi în gând și am zis că e bine să închei cu ea reprezentația pe site-ul agonia, căruia îi rămân dator pentru că mi-a făcut posibilă publicarea în pagini virtuale a inspirației primite timp de doi ani!

Iubirea iubeste departarile, sintem frati pe hirtie, pot sa spun ca doar daca simt o poezie o traduc sau o critic; multe pe acest site sint forte frumoase dar eu de la pozie cer mai mult, cer o emotie extraordinara, si eu stiu ce inseamna sa pierzi un om pe un drum.......dar ceva inauntru ne spune ca nu sintem singuri si atunci privim spre cer.... ma bucur ca te-am descoperit. Nu scrii in mod complicat dar tot ce scrii ajunge la inima, cum ii spuneam lui Danut, operele nu necesita cuvinte cautate prin dictionare dar fotograffi din sufletul nostru. Iti multumesc inca odata pentru placerea care simt cind te citesc. Sarbatori fericite!
Jacqueline Miu C.

Cristina, experiențele mele cu prezența divinității prin întâmplările vieții mi-a dat puterea cuvântului printr-o inspirație care mă determină să însemn în timp trecerea mea. Da, am o tentă a religiozității în rostire, dar cum să n-o simt când am trecut prin atâtea, în slăbiciunea părinților mei aflați la un pas de lumea spirituală descopeream prezența lui Adonai, aura sfântă. Fără a exagera cu nimic eu am fost grav bolnav și am înviat din morți, cum să nu cred! Mi-a fost dat să-l cunosc pe Adonai prin toate momentele, chiar și prin cele aparent nesemnificative. Scriitura mea vine să confirme legătura asta din copilărie, nu e sofisticată și poate construcția literară mai poate fi prelucrată, însă mesajul ei trece dincolo și depășește moartea. Datorită cuvintelor tale și îndemnurilor primite din mai multe părți, pot spune, voi mai scrie după o perioadă de tăcere, important e că există oameni care apreciază ce scriu chiar dacă nivelul primit pe agonia de atâta timp nu reflectă valoarea textelor. E cineva care probabil nu mă suportă printre editori, nu înțeleg, dar timpul le lămurește pe toate. Partea bună a acestui site e că mi-a dat posibilitatea unei deschideri, comunicări într-o lume pierdută din care ne salvăm prin cuvânt. Și eu îți doresc Sărbători Fericite, încă o dată îți mulțumesc de însemnătatea cuvintelor!

Să nu renunți niciodată la harul tău. Ceea ce vine din inimă nu se va pierde niciodată. Este mesajul tău profund; e poezia ta curată. Nu ești singurul. Te-nțeleg și te copătimesc cu aceeași soartă. Am vrut să renunț de mai multe ori, obosit poate în a mea agonie, dar cineva mi-a fost mereu aproape și m-a îndrumat spunându-mi să nu mă aștept la mulțumiri și să scriu mai departe. Cuvintele sale îmi răsună și azi: \" Poezia este locul în care ne refugiem și lăsăm o parte din noi, din oglindirile noastre \". Pe acestă cale îi mulțumesc și nu o să uit niciodată! Se spune că: \" munca înnobilează omul \" dar eu cred că nobilețea vine dată la naștere, pe când munca poate fi mai mult sau mai puțin apreciată. Încă o dată sfatul meu este să mergi mai departe. Nu poți să lași un foc arzător să ardă mocnit; dă-i oxigenul de care are nevoie și lasă-l să fie primit. Sunt alături de tine și îți urez succes pe mai departe!

Sărbători fericite alături de cei dragi!

Draga Marius, mai las doua cuvinte despre opera ta; Nu te pastra, adu-ti aminte ca cine te critica este un artist ca tine, in lumea asta exista invidie, egoism dar cel mai mult exista un fel de \"uite cine sint si uite ce pot sa fac\", dar intre mizeriile astea omenesti exista pomii, florile, cerul, pasarile si graiul poetilor, tu nu te pastra, scrie pentru cer, pentru pasari, si pentru Adonai; credema ca nu stiu citi din acesti geni literari vor reusi sa lase un semn in istoria literaturii, dar pot se spun ca unii mai ascunsi si mai perseveranti futa istoria si devin scriitori care vor fi cititi de lume. Locul in care scrii nu este perntru lumea ordinara, dar pentru toti patriotii care au invatat, ca mine si ca tine sa tina un creion in mina. Eu stiu cine sint si unde vreau sa ajung (gindete asa), si vei ajunge departe. La multi ani!
Jacqueline Miu

Dănuț, Cristina, la fel, vă doresc Sărbători Fericite! Am să scriu de dragul vostru, al celor ce citesc cu deschidere și emoție textele mele, cu dragoste față de Adonai voi fi vioara lui prin lumea lui \"cât costă?\". M-au îndemnat mai mulți, cel puțin înțeleg rostul inspirației mele, destinația ei. Le doresc la toți de pe site Sărbători frumoase, pline de har!

frumos, poezie de suflet. Un final neașteptat și atît de edificator. Felicitări!
LIM.

Liviu, cu versurile acestea am vrut să închei o parte din reprezentația de pe scena agoniei, e o poezie cu mare încărcătură sentimentală dedicată tatălui meu, cuvinte care l-au însoțit dincolo, era greu să mai vorbească, dar când i-am citit-o fața lui s-a luminat printre lacrimi. Mi-a spus atât cât trebuie să treci peste moarte, cred! Îți mulțumesc de trăire!

Marius, deși am citit poezia de când ai postat-o, nu am lăsat un semn pentru că mi-ai transmis o mare parte din încărcătura ei emoțională lăsându-mă fără cuvinte.
Am vrut să știi, totuși, că am citit.

maria

Dă-mi voie...cu umilă înfățișare...să-ți spun că tocmai cuvântul ne este cel mai neputincios salvator. Tocmai cuvântul ne este trădarea.

Dragă Marius...tatăl meu s-a stins sub sărutul meu...care nu l-a salvat de la moarte. Dragă Marius...toate culoarele spre cer erau închise...deși le-am mituit cu cele mai bune țigări.

Dragă Marius...eu am murit deodată cu tatăl meu...deși el a murit singur. Și tot singur s-a nemurit. Și tatăl meu mă privea cu bucurie. Căci știa că n-am cu să-l salvez. Căci știa că moartea e doar pretextul unei nemuriri.

Marius Nițov ma bucur ca te-am descoperit!
Vin si eu cu un indemn, daca te-ai hotarat sa urci spre “turnul frumusetii” nu ceda, nu te lasa intimidat. Scriptura zice: “lasa semene in urma ta, sa se vada ca ai trecut tu pe acolo!”
Cel ce-l iubesc pe Adonai sunt oameni puternici. Doamne ajuta și sa ne mai citim sanatosi .Sarbatori fericite! E.B.

Re. Maria, dacă puterea mesajului din versuri mi-a dăruit astfel de reacții în atâtea comentarii, înseamnă că ai avut încredere când ai spus: \"scrie mai departe!\"
Anca, în încercarea prin care trecem în lumea asta evident nedreaptă, nu mai trebuie să insist pe aspectul ei diform, schizofrenic, gregar, avem credința și dragostea și îți spun că spre cer culoarele sunt deschise celor ce iubesc și cred!
Elisabeta, da, am înțeles că voi urma inspirația și scriitura mea e un semn! Acum chiar sunt determinat să răspund la frumusețea chemării voastre. Să nu se înțeleagă cumva că port vreo supărare celor ce se ocupă de site datorită criteriilor de evaluare pe nivele, nu țin astfel de stări în suflet, poate vor considera vreodată să zică locul tău e mai sus. Până atunci, apreciez posibilitatea ce mi-a fost dată ca participant la efortul agoniei spre rostire a frumuseții și legăturile deosebite pe care le-am făcut de când postez. Sărbători Fericite și multă inspirație!