prima întâlnire cu logofătul

ai spune că din păru-i curg

biserici molatece și negre

de n-ai ști că unul din străbunii ei

purta o lamă de buldozer în cizmă

și creștea în ogradă

câteva cămine culturale ce-i ciuguleau

din palmă

ai mai spune că zâmbetul ei=rază de soare

dar ce te faci cu altă rudă de a ei

de pe la mama dracului, malu’ stâng al iordanului, colț

cu sediul miliției, mă rog, cam pe acolo,

se îmbrăca duminica decent (costum negru, cămașă albă, cravașă

roșie) și cutreiera dulcele

târg al ierusalimului

predicând cu elan despre

criza de penurie și

și încă vreo câteva chestii

ai mai spune tu multe logofătule

căci în casă e frig și bine

iar afară e cald să nu scoți

tapirul din casa de cultură

iar sectoriștii au dat în pârg

în bietul pârg

dar ea nu te mai ascultă de mult

stă și tricotează șosele albe pentru

turiști negri

și când ți-e lumea mai dragă

trosc îți trântește o vorbă dulce și

simți că de fapt nu ești

acolo și-ți cade în cap o cărămidă cu

etichetă de fondu’ plastic „să-ți intre

bine în cap“ încearcă ea să ridice tonul dar nu

reușește tu, băiat bun, pui mâna s-o

ajuți și-ți cade tonul pe picior

adio viață sportivă

te gândești cu sfială că mai bine ai fi stat acasă dar îți

amintești că acolo te așteaptă

în fața porții administratorii poștașii sectoriștii acrobații

și șarpele boa care

mai ales șarpele care

la ora asta probabil

stă la masa ta cea mică

și compune-o scrisorică

scrisoare de-amor

pentru tov.Ganea de la consiliu

(pentru așa ceva îți trebuie tupeu, nu?)

își vin în minte la un moment dat versuri:

“și-ai să te lupți cu tigri, cu rafaela cara”

de pildă

vers la care tavi, săracu’, a lucrat eroic

te uiți apoi mai atent la iubită și observi

că de fapt nici ea nu e acolo ci cu

trei kilometri mai la sud se

plimbă la braț cu sora ei care

e catedrală și care

azi a îmbrăcat un tricou cu frații dolănescu pe spate și președintele comunității turco-cipriote

rauf dentkash pe fațadă

ceea ce

denotă