Poezie
apocalipsa lui Vasile. 5
(western în care doar vasile știe)
1 min lectură·
Mediu
...deci băiatu\' sta așa pe
marginea râpei, așteptând-o...
cu o țigară-n colțu\' gurii, cu
mustața lui de ciumeg sfidând
entropia. îți dai seama ? era
pur și simplu bestial, metacarpienele-i
sângerau pe patu\' puștii, falange
nu mai avea...
între timp...
fata își dansa gonadele în
birtul de la marginea oceanului
frenetica zbatere a sfârcurilor ei
rujate închipuiau pe retina
amorțită de absint a masculilor
crâncene scene medievale, moartea căprioarei, bivolii roșii de pe pereții altamirei, lenin vorbind maselor, big-bangul originar, gioconda stigmatizată cu zâmbetul nr. 54, frații petreuș sfârtecându-și jugulara unul altuia, sabia lui fane spoitoru vâjâind stroboscopic prin ceață, virginitatea mariei, evoluția speciilor, oamenii muncii de la orașe și sate,
pe mine cum stau în crâșmă la nea ghiță
și plâng și beau și cânt și mor...
...băiat\' sta el, așa, pe
marginea râpei, pușca i se dizolvase-n radius
și cubitus. divorțase deja de
propriu-i sânge și
limfa-i locuia pălăria stetson cu cataramă de argint
ei, de fapt, nu mai știau unu\'
de celălalt.
vasile știa.
002317
0