Poezie
Poem scris după o ploaie de vară
din volumul, în pregătire, \"Liber\"
1 min lectură·
Mediu
Noi, oamenii, suntem niște roți pe care se transportă timpul,
niciodată gratis.
trecem prin noroi, alteori prin praf, prin bălți și pe drumuri bune.
câteodată, putem să traversăm și petece de cer.
toate acestea nu sunt decât semne că drumul există.
văd împrejurul meu cum toți îmbătrânesc, mai ales femeile...
obrazul și zâmbetele, speranțele lor și gâtul,
mâinile și ochii care le-au văzut –
ele știu tot timpul că ochii care le-au privit într-un anume fel
au rămas într-o oarecare măsură ai lor.
în ceea ce mă privește, schimbările-s minore, de nebăgat în seamă.
la o privire mai atentă, aș putea fi însuși timpul
dacă toate aceste lucruri ar veni din inimă,
pentru că așa e lumea, o rană spre înăuntru întoarsă,
ea fiind pe jumătate universul întreg, iar cealaltă jumătate
e inima mea. cu bine!
Lumina întreagă nu poate sta-n lanțuri,
pentru că însuși lanțul devine lumină.
022.913
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marius Marian Șolea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Marius Marian Șolea. “Poem scris după o ploaie de vară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/238955/poem-scris-dupa-o-ploaie-de-varaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TBAi reușit ceea ce eu nu pot face. Vorbești pe limba celorlalți confrați, dar pictezi cu culori luminoase îngeri. Nu umbre,anxietate, refulări. Ceea ce este până la urmă cu adevărat important. Dacă ar fi mai mulți ca tine, poate lumea poeziei ar arăta mai puțin întunecată. Pentru că rândurile mele nu vor trece probabil vreodată de faza de atelier aș dori totuși să-ți ajungă mulțumirile mele și gândurile tale, scrise în felul meu :LEGAT
Legat de dor
Nu pot să zbor;
Mi-e mintea limpede izvor
Oprit de mlaștină în drumu-i curgător.
Și totuși mlaștina e vie, plină,
Strălucitoare de culoare și lumină.
Arome de gunoi și de sulfină
Revarsă-n mine gust de rodie divină.
Plăcută și suavă-i mocirla schimbătoare,
Vibrând de armonii îmbătătoare
Și dor în piept, și strigăt lung, chemare,
Mă leagă de pământ și de duhoare.
Legat de dor
Nu pot să zbor;
Mi-e mintea limpede izvor
Oprit de mlaștină în drumu-i curgător.
Și totuși mlaștina e vie, plină,
Strălucitoare de culoare și lumină.
Arome de gunoi și de sulfină
Revarsă-n mine gust de rodie divină.
Plăcută și suavă-i mocirla schimbătoare,
Vibrând de armonii îmbătătoare
Și dor în piept, și strigăt lung, chemare,
Mă leagă de pământ și de duhoare.
0
\"nu îi condamn prea mult pe nici unii dintre ei,
mie însumi îmi zâmbesc și cărnurile crude,
și Dumnezeu îmi surâde prin niște întâmplări.
dar oare veșnicia, pe care o port,
o fi ea mai mică decât timpul pe care îl trăiesc?\"
Asta mi-a placut mult,un singur lucru deranjeaza oarecum:problema vesniciei.Ea e prea mare pentru un poem,pentru o generatie de poeti.Cauta sa vezi lucrurile mici care ne fac vesnici,si scrie-le....Gandeste-te,si cred ca si eu o sa ma gandesc la asta
Cu apreciere
Aida