Poezie
Rugăciunea speranței
din volumul \"Mereu secunda, mereu și Dumnezeu\", Editura Alexandru Stefulescu, Tîrgu-Jiu, 1995
1 min lectură·
Mediu
Rugăciunea speranței
Răpit din veșnicie și transformat
în clipă,
încerc a rupe timpul.
alerg dintr-o privire în alta,
călcîiele cuiva se sprijină pe goluri
și scînteiază-n noapte,
văd negrele găuri făcînd ispititor
cu ochiul
schiloadelor raze care tot rătăcesc
prin univers,
cerșind oricui vedere.
privesc în jos un univers din mine
și e atît de-aproape față de altul
privit mai înainte
și-atît de nevăzut!
o mare gaură neagră
sau o ascunsă rază în neprivirea ei...
îmi este toamnă iar, de ce mai sper
cu gîndul
să aflu frunza ce m-ascunde,
să pricep odată ziua care mă acoperi,
îmi este toamnă iar și ăsta-i timp,
de ce mai sper ceva, răpit din veșnicie,
de nu-mi vei da-o iar, Tu, Doamne!
aș vrea să-ți fiu în preajmă
ca să pricep odată întregul univers
și tot ce n-am avut,
pentru că tot ceea ce știu pînă acum
nimic nu este.
012.846
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marius Marian Șolea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Marius Marian Șolea. “Rugăciunea speranței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/128186/rugaciunea-speranteiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMIMioana matei✓Multumesc pentru tot...
0