Poezie

De dragoste

...

1 min lectură·22 aprilie 2005

Mediu

De dragoste

Doamne, nu cred, Doamne,

că sînt dăruit femeii –

carnea crudă și căința

ce se-ntinde îngeri, vouă.

ah, ce dulce-i umilința

care-o plîngi din ceruri nouă !

dar sînt tînăr și puternic,

jarul sfîrăie în miere

și cu barba răspopită

mă închin peste muiere.

fetele cu dinți de pere

cînd mă-mbucă peste umeri,

unde ești să mă lovești?

Tu te mulțumești să numeri !

și ai fost mereu acasă,

cînd Þi-am scris, Doamne, în muze,

sfîrăi, Tată, cînd pe mine se așează

umezeala dintre buze.

să-mi arăți ce fu-n femeie,

de-oi căzni pe palma Ta…

du-mă, Doamne,-n Rai la Tine,

pe ea las-o-n lumea mea !

001.896

Marius Marian Șolea. “De dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/117558/de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.