Poezie

Privire

...

1 min lectură·22 aprilie 2005

Mediu

Privire

Cînd eternitatea se naște la sat,

e cel mai greu moment pentru poștașâ -

rudele eternității

de aici nu pot să fie anunțate

și nici cultura nu vine pe ulițe să urce,

nici n-are unde trage și ar mînca-o cîinii peste garduri.

mirese-nțepate-n călcîi

(cu viitorul deschis înainte)

aleargă desculțe,

alungate cu parul de mirii bețivi și răniți.

iar cîte două vecine de curînd împăcate

se opresc din vorbit,

văzînd cum smulg de pe mine cămașa

de poet neserios,

mă apropii de sat și-l îmbrac.

pe umeri îi așez epoleți clipele moarte,

ucise din versurile mari…

și din prezent îl văd plecînd

pe ulițele nopții, înspre stele viitoare,

ca un mare general de armată înfrîntă,

să-și găsească menirea, țipătul, poeții.

001.973

Marius Marian Șolea. “Privire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/117556/privire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.