Poezie
Unei femei anume dintr-un oarecare prezent
...
2 min lectură·
Mediu
Unei femei anume dintr-un oarecare prezent
De la fosta cantină până la angrouri,
fragilă ca un gând bun,
ea îmi străbate privirea
și parcă s-a întins din mers pe ochi.
nu-i închid să n-o lovesc,
pentru că pleoapele ei
sunt din pieliță de ouă răscoapte,
ochii-i are de vitraliu-n înserare,
buzele sunt, mi se pare, din pernuțe de lăbuțe
de pisoi,
limba, din inimă de midie,
urechiușa, din bucată de gogoașă
tăvălită-n vanilat,
obrazul, din pântece de răcănel,
gâtul și ceafa, din botic de șoricel
și restul, din ugeraș de vițică,
mâinile care te strâng, inclusiv picioarele,
din destin de țară valahă,
iar rochița e din piatră, pe care, în noapte,
roiesc licurici
și alte insecte care nu se văd.
aici, lângă depozitul vechi de azotat,
pe care acum l-au făcut discotecă,
i-am cerut prietenia.
eu fac parte din realitatea aceasta
și nu cred că pe aici poezia a omorât încet realul,
n-aș vrea s-o văd cu mâinile pline de sânge
alergând în toamnă frunzele prin parcuri.
într-o cameră retrasă ca un sentiment ratat,
ea n-ar accepta prea ușor de la mine
o vorbă pe buzele moi, nici toată trecerea orașului
convertită în emoții omenești,
ea n-ar accepta nici măcar o alviță în două culori,
de care găseai la țigănci, la poarta stadioanelor,
înainte de meciuri.
cobor resemnat, metafizic și tare în atelierul meu poetic,
iau dalta dintr-o parte, cu stânga la arcadă
îl salut pe timp
și privesc apoi puștoaica asta-n ochișori
ca hoțu’ pe bătrânică-n troleu.
mai înainte de toate, materia s-a atins cândva de daltă
cu o mână
și îi spun domnișoarei șoptit ca s-audă doar ea:
nu știi ce îți las ție aici. și părul ei a căzut pe fața mea,
a căzut ca un dacic mormânt.
dar ea, fata asta, niciodată fragilă,
a ieșit de sub o piatră ca un șarpe mare!
alunecă și cald, și rece. mă strânge
răsucindu-se pe mine
ca pe-o găină fără sentimente
și care, niciodată, nu înțelege nimic…
023.104
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marius Marian Șolea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 328
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 52
- Actualizat
Cum sa citezi
Marius Marian Șolea. “Unei femei anume dintr-un oarecare prezent.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-marian-solea/poezie/110880/unei-femei-anume-dintr-un-oarecare-prezentComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SEparca iti scapa usor discursul din mana:)
e totusi o intentie interesanta amestecul acesta comico-serios; am zambit citind-o, te mai citesc;
e totusi o intentie interesanta amestecul acesta comico-serios; am zambit citind-o, te mai citesc;
0
pe mine m-ai convins dupa a doua poezie, ca stii sa scrii, sa descrii, sa rescrii, sa te joci intre imagini cu dexteritatea unui scamator cu experienta si sa scoti magie si din piatra seaca.
iar pe femeia dumitale o invidiez pentru cum arata, n-as da-o nici pe o suta de top-modele. sincer.
\"pentru că pleoapele ei
sunt din pieliță de ouă răscoapte,
ochii-i are de vitraliu-n înserare,
buzele sunt, mi se pare, din pernuțe de lăbuțe
de pisoi,\" etc, etc. nu mai dau citate, ca ar merita toata strofa sa fie indicata.
si ...e pacat de gaina, sa moara in asa o imbratisare:).
(in strofa a treia as mai scoate doar un vers ici-colo, dar e doar o parere neavizata, pot sa il depasesc si sa lecturez mai departe cu aceeasi usurinta)
felicitari inca o data si permite-mi sa-mi continui periplul printre paginile tale.
e un deliciu al zilei de astazi.