Oraș de luminițe, văzut-ai tu odată
Iubire fără seamăn, ce sufletul îmi poartă,
Plimbat-am-o de mână, prin parcurile tale
Și îi șopteam în taină,pe'alei, sub felinare.
La semaforul străzii, cu
Printre copacii de câmpie, pe drumul șerpuit de seară,
Într-o lumină obosită, de arșița zilei de vară,
Merge lent o caravană, care pare adormită
Și ridică'n aer colbul pe cărarea
Tu cuvânt, ești plin de zgomot, sau de șoapte spuse'n taină
Poți suna nervos și tare, poți fi tremurul de spaimă,
Ești în cântecul de mamă, pe copil tu îl adormi
Poți să dai frumoase vise sau tot
Întrucât am ajuns la verbe, încep cu a iubi
În trecutul perfect, în care te iubeam imperfect
Ai ținut să te împiedici, de'un simplu defect.
Defect care sigur nu-l mai ții minte
Dar care
Iubirea e pe-amele buze,
Inima-mi bate'n neștire,
Culori a gândului, confuze
Se-amestecă în asfințire.
Speranța stă și îmi pictează,
Pe pânza arsă de iubiri,
Privirea ta ce mă salvează
Cu
Simțurile mele neglijente prin lume rătăceau.
Degetele o mochetă din lână pipăiau,
Urechea stângă gura lumii asculta,
Iar cea dreaptă, într-o scoică, marea aștepta.
Aveam un ochi după o fustă
Cand bataia din inima urmareste-o doina veche
Iar iubirea, ca un demon, iti picura in ureche
O otrava dintr\'acelea ce te fac sa te simti bine,
Sa cersesti o mangaiere cu o credinta de
Doar atunci cand ti\'aud pasul
Imi intorc privirile,
Nu are rabdare ceasul
Sa masoare clipele,
Pana sa imi vii in brate
Si sa-mi mangai palmele,
Peste buzele carnoase
Sa-mi asezi
Printre fulgii de zăpadă, printre norii care cern,
Printre foile pe care poeziile-mi aștern,
O să-nchei în astă seară un razboi ce-l am în gând,
Si îl port adânc în mine, cu lumea de pe
Calator prin asta lume, obosit de-atata drum
M-a ars flacara iubirii si-am in loc de suflet, scrum.
Pasarile calatoare de pe cerul albastriu
Stiu drumul ce-l au in cale, numai eu pe-al meu nu-l
Trece viața, trec cu ea, gânduri pline de'nțelesuri,
De sunt orb privind la ele, mă învăluiesc eresuri.
O ființă de păcat, zămislită din greșeală,
Este omul trecător, stăpânit de îndoială.
Ură,
Eu am soarele și luna,
Am cerul ce stele-și poartă,
Dar sufletu-mi simte-ntruna
Un parfum d'iubire moartă.
Ca-ntr-un teatru de revistă,
Veselă este lumea,
Sunt un clown cu față tristă
Și mă
Ratacesc printre cuvinte
Ca nu te-am gasit in proza
Si te caut acum printre
Rimele strofei ce simte
A ta hipnoza.
Si daca dorul ar fi frig,
Sufar o iarna lunga
Degeaba catre vara
Lasă dorul să te poarte pe aripa lui fierbine,
Lasă-mi trupul să te minta cu săruturi și cuvinte
Și o clipă peste timpuri să ne aducem aminte
Că nu am privit în urmă, doar acum și înainte.
Lasă
MM