Marinescu Victor

Copilul dinlăuntrul meu
mă trăgea în sus,
apoi mi s-a pus în brațe
despărțind adâncurile.

in felul asta, totul ramane ca in "zambetul rotund" si astfel cuprinzi totul. pentru mine, orbul-sanie ruginita pana in varf, sunt stari diferite, chiar si mine e o stare diferita daca iei in calcul sufletul si un alt mine(in poezie sunt o multime de @mini care nici nu au inceput si asteapta sa inceapa) si toate starile astea nu fac decat sa omoare copilul si sa-l ingroape inca din al doilea vers, dar asta nu inseamna ca tu nu ai "dreptate".

cat despre,

și-am coborât
fulger luminos, ai deja susul si josul in celelalte 4 versuri si nu ajuta cu nimic.

o zi frumoasa!

imi place mai mult starnirea decat pictura cu noroi. pictura cu noroi se impotmoleste pentru cei care au ajuns deja la capatul drumului, iar capatul ala e sufletul. incearca-l din cand in cand si ai sa intelegi ce vreau sa spun. revenind la starnire, m-as opri la totul ramane asa cum este. poate pentru ca distantele dintre noi sunt diferite. eu ca reper si tu un punct indepartat si invers, dar totul ramane asa cum este:

Un om nestârnit
rămâne un simplu om,
un câine care nu a lătrat
rămâne un simplu câine,
un cub care nu a simțit sfera
în arcuirea brațelor lui
rămâne un simplu cub.
Totul rămâne așa cum este.

sunt convins ca daca lasi si urmatorul vers, unora le va placea mai mult!

Un om nestârnit
rămâne un simplu om,
un câine care nu a lătrat
rămâne un simplu câine,
un cub care nu a simțit sfera
în arcuirea brațelor lui
rămâne un simplu cub.
Totul rămâne așa cum este
dacă nu e stârnit să devină altfel.

sunt cei care au nevoie de un capat, indiferent care e acela, chiar si inchisoarea.

Treci prin fața ochilor mei odată
ca să mă stârnești să exist!

ultimele doua versuri sunt "jobul" tau pentru care trebuie sa alergi si pentru care sa induri, sa existi.

acum tu alegi pentru cine ai scris, nu trebuie sa modifici nimic daca asa ai simtit. trebuie doar sa iti imaginezi cum ar fi fost altfel! nu te opri niciodata la ultimul vers, chiar de mergi inapoi!

o zi faina!

err: Luminita

imi place Sonia asta a ta. tind sa cred ca e o tulburare a spiritului mai degraba, decat un personaj. cred ca Sonia esti tu, nu cealalta, si stii ce mai cred eu!? Sonia e naturala, e neimblanzita pentru ca ea ramane, in rest sunt doar iluziile unor personaje inchipuite pe care le simti. de departe Sonia scrie mult mai bine decat Daniela Liminita Teleoaca!

incredibil cum a trecut textul asta necomentat, de parca ar fi fost optional. e genial! incepi sa te intrebi cum ar fi fost fara el, daca nu cumva te-ai dat cu prea multa crema pe maini si ai uitat cum e fericirea. e genial! si ce daca ma repet!?

pe scurt:

(Se iau la dans atingându-și fesele cu tandrețe. Dansul e atât de dur și de nespecific menuetului încât se prăvălesc într-un pat.)

genial!!!

cu placere! :)

si iar erata: l-a apreciat

er: priveste :)

"- Tu nu ești nici muscă, nici albină. Ce ești?
- Sunt un fluture.
- Cu ce te ocupi?
- Zbor din floare în floare, duc polen de pe una pe alta…"

ce spui de:

"- Tu nu ești nici muscă, nici albină. Ce ești?
- Sunt un fluture.
- Si tu zbori?
- Da! din floare în floare, duc polen de pe una pe alta…"

:) cu ce te ocupi ala, imi suna a intrebare de socru mic, ori de militian. :) si crede-ma, e un punct in care povestea se poate rupe pentru un copil, pentru ca intr-un fel sau altul il vor asemana cu_curiozitatea dusa la extrem a parintilor, iar ei urasc asta.:)

" Peste un an, eu voi veni să culeg un alt ciorchine, cu boabe la fel de bune și de gustoase!
Bătrânului mugur îi căzu o lacrimă, dar era fericit că fetița l-a apreciat. Închise ochii și își imagina viitoarea întâlnire cu fetița și cu ceilalți copii."

fetita la apreciat, iar nu se potriveste pentru un copil. il asociaza cu ce aud pe la scoala. uite, Doamna l-a apreciat pe Fabian, pe Ion nu! oare ce simte Ion!? si nu intamplator am ales numele de Fabian. scoate si mai mult in evidenta dezamagirea lui Ion. pana la urma amandoi sunt copii. aprecierile astea pot provoca dezastre.

as schimba cu:

" Peste un an, eu voi veni să culeg un alt ciorchine, cu boabe la fel de bune și de gustoase si iti voi povesti despre cum va trece Iarna!
Bătrânului mugur îi căzu o lacrimă, dar era fericit că fetița se va intoarce si isi inchise ochii, asteptand cu nerabdare povestea promisa." :)

acum e doar cum privesc copilul care inca mai sunt.:) si pentru ca mi-a placut foarte mult ceea ce am simtit citindu-te...

cu siguranta le va placea!

" ...din repaos m-am născut
mi-e sete de repaos"

cred ca nu trebuie sa mai explic de ce trebuie sa se vada!

din pacate nea Ion este tot mai rar prin zilele nostre. in schimb, avem tot felul de posibilitati care ne indeparteaza din ce in ce mai mult de existenta lui, iar asta e un fapt. imi pare rau, dar nu pot da o steluta pentru o realitate cruda, chiar daca m-a emotionat ce am citit. suna aiurea asa-i!?

p.s.: nu o cunosc pe Magda Grigore, dar va deveni si mai mult cu acest text! :)

se spune "simplu", atunci cand nu poti alege dintr-un tot. asa cum ai spus si tu in primul vers, e o senzatie ciudata mai ales ca ne-am obisnuit cu mult pentru a aprecia valoarea, indiferent cat de mult ne bucura uneori putinul. in concluzie, imi place ca e putin si simplu. si nu in ultimul rand pentru ca ramane.

si pentru ce ai aici, si pentru ce ar putea deveni, il voi scoate in evidenta, pentru ca fara sa-l citesc, nu as fi mers atat de departe.

si fara "intr-o fotografie" am putea merge mai departe de limita, de ceea ce suntem. poate ca nu esti de acord cu ceea ce voi spune dar, limita este data de carnea si tot ce-i apartine, fotografii, cladiri, chiar si dumnezeu e limitat de carnea. carnea este motivul pentru care dumnezeu are prea putin ca sa existe. dar carnea a ajuns, sau va ajunge la saturatie " stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui", deci imagineaza-ti carnea ca pe o fotografie si atat, ca pe un obiect in apropierea unei gauri negre ramanand neschimbat pentru totdeauna in ochii privitorului. situatie in care realitatea se va deforma pana la disparitia creatorului. dar cum s-a demonstrat ca informatia nu se pierde, presupunem ca pentru a supravietui, carnea are nevoie sa nascoceasca ceva, ceva unde sa-si stocheze existenta sub o alta forma. se pare ca a reusit :). sufletul!

deci cum ar arata fara "intr-o forografie":

"casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul meu era ca o matcă
mă făcea mică, intram în ea până la ultima matrioșkă,
până la ultimul sânge și ultima adrenalină,
până la ultima carceră
deveneam
invizibilă, mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume,
condiția de femeie sau doar pe aceea de cuvânt
mă amestecam
în golul peretelui,
în agonia aerului devorat,
în destinul minuscul de amibă
singura supraviețuitoare a unui trecut rămas"

"casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul meu era ca o matcă
mă făcea mică, intram în ea până la ultima matrioșkă,
până la ultimul sânge și ultima adrenalină,
până la ultima carceră
deveneam
invizibilă, mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume,
condiția de femeie sau doar pe aceea de cuvânt
mă amestecam
în golul peretelui,
în agonia aerului devorat,
în destinul minuscul de amibă
singura supraviețuitoare a unui trecut rămas într-o fotografie"

fara "mine" nu mai e la fel si cred ca asa ar trebui sa fie fara "mine", diferit.

nu stiu de ce e la personale, dar ma bucur ca e. asa nu trebuie sa justific de ce il apreciez.:) pentru ca...

Multumesc frumos, Stefan!

m-ai inteles gresit. :) cand am spus "de ce e recomandat textul, nu ma priveste. pana la urma fiecare cu gusturile lui." n-am avut nimic impotriva recomandarii si n-are decat sa stea frumusel. cat despre argumente pro si contra in poezie, consider ca nu isi au sensul, deoarece vor pune capat poeziei si e pacat. am scos in evidenta doar ce imi place si atat. eu nu imi voi apara textele niciodata. si nu pentru ca n-am sange in instalatie, dar ce dracului sa apar!?:) probabil ca am facut-o intr-un timp, habar nu am si nici nu ma intorc sa caut unde si cand, am realizat ca e o pierdere de timp sa iti aperi textele. intotdeauna zambesc cand cineva imi critica textele. pe unii ii cred, pe altii nu. despre sgb ce sa zic1? stiu ca intr-o vreme avea sange in instalatie:), acum nu mai stiu nimic despre el. cat despre Bukowski, el insusi a fost o mare emotie si fara poeziile lui, si inca mai e.

mai trec.

Irina, nu conteaza cat se vede si cum se vede :)dar uite cum comentariile au ajuns in off, asta inseamna ca pentru unii e doar ceea ce se vede, nu o realitate care infige si nu neaparat prin carnea ei. pentru carnea ei avem nevoie de emotii, altfel, scrisul devine plictisitor. :)

Sorin, nu comentez, pentru ca ajung iar in off. :)

dar iti multumesc!