Marinescu Victor

ti\'e dor de nopti scaldate in lumina. ele s\'au oprit in orasul etern. pasul nu\'i facut inapoi! fara voia ta, ai respinsa, iar vremea de razboi este adusa si de tine. lupta cu orasul se poate termina cand vei face pasul inainte. etern ti\'e sufletul nu orasul. lasa\'i sa planga pe \"cei\" ce te\'au alungat. un etern mai sarac fara tine.

mi se potrvesc versurile
suntem uscati si tare as vrea sa simt picaturile de ploaie.
de ce intre noi?
o ploaie intre noi si raul in asteptare...frumos
nu poate uda ce\'i intre noi iar raul...asteapta pluta. pluta este punte dintre noi. fara pluta patul este in zadar, iar vantul este dat de dorinte (in larg se regasesc).
apoi, indraznesc sa ma caut in mine. si eu si ea trebuie sa cautam in noi ceea ce suntem. urmand sa trecem prin timp (clepsidra) viata de pana acum. surad-este un fapt premergator actului doi. (un nod)
lumina printre pleoape/irisii spinteca picturile abstracte
surasul aduce putina lumina peste intunericul ce invaluie patul. trebuie sa incercam a desfiinta imaginea unora despre viata si sa le privim dupa voia noastra...sunt aruncate-n valuri. aici se face simtita pluta din actul intai ( ai pastrat spirala). matelotul, fara el nu avem pluta. el este cel ce\'a faurit\'o. picteaza pe panza de catarg (panza este sufletul lui). un astfel de suflet nu va ramane singur.

picteaza\'ti trup pe suflet si vei avea pluta pe acel rau uscat de lacrimi ce\'au fost varsate in singuratate. aduna vant si sufla\'l peste suferinti. te vei trezi departe.

excavator

din pantecul penitei tu asterni cuvinte pe foi nescrise si ele nu pot decat sa bucure pe cei ce te afla. sper ca intr\'o zi sa continuam a impleti acele versuri ramase in comentarii. ceea ce vei dori sa faci cu ele ma va bucura si pe mine. te mai astept!

\'în cercul de neliniști și de patimi\'
eu ard, m’aprind cu ele
\'spirala crucii îmi croiește-un trup\'
ma sfarteca, apoi m’aduna
\'mă schimbă orișicare clipă\'
un ieri in azi si azi in maine
\'plecând spre împlini și decăderi\'
pictez un trup, apoi il spurc
\'doar ploaia lumina îmi mai cântă\'
ma nasc din lacrimi ce’au tacut
\'trăirilor ce în amaruri se petrec\'
ma dor si chipul mi’este slut
\'și visul pare sferic\'
in noaptea lunii pline
\'pe rugul speranței\'
ma’nchin si
\'arde\'

\'singurătatea\'
in doi

iti multumesc pentru cele scrise. ai conturat foarte bine gandurile mele si m\'a bucurat prezenta ta printre ele. neimplinirea m\'a determinat sa scriu aceste pagini. cateodata mi\'e greu sa le mai scriu. mi\'e greu...
sunt multe de spus, sunt multe de scris. m\'as bucura sa fiu citit si sa stiu ca am schimbat in bine existenta celor ce trec pe aici. sper...

pe maine!

privesti in oglinda,clipesti...
in spatele pleoapelor exista umbra sarpelui aruncat de tine printre randurile scrise. imi pare ca el asteapta sa te intuneci pentru a mai face o victima. oricum, ceea ce ai scris induce multe stari celui ce citeste. nu te opri aici!