Poezie
Fecioarei
1 min lectură·
Mediu
să adunăm lumea cu rădăcini din brațe
uitate sălcii pe apa tămăduirii
să plutească aprinsă de cei
ce-o vor mai bună
cu gânduri întoarse din umbre
să lăsăm universul legat de pleoape
să-i respirăm câte o stea
soare plămânilor tociți de pieptul trufașilor
și să ne iubim
să ne iubim dincolo de tălpile lor
să creștem drepți din dragoste
cu frunțile spre astrul suflet
să ne unim întrunul
apoi să binecuvântăm neputința
neînțelegerea lor
și să murim pe o cruce
unul singur
cu inima între noi
să știe că și-au îngropat iubirile
cu genunchii zdrobiți de rugi
să nu afle în veci
de ce
de ce rămân singuri
013.153
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “Fecioarei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/187847/fecioareiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VDVDVictoria Dicu✓Raman singuri pentru ca FUG si se ascund!!! \"Isi ingroapa iubirea cu genunchii zdrobiti de ruga\" cererii inapoi! Pacat... Frumos gandit, succes in continuare.
0