Poezie
Odiseea unui gând
atât de alb (modificat)
1 min lectură·
Mediu
din ceață
înalt se strânge
atât de alb
un gând
lovit de nevăzut
se scufundă în cercuri de apă
cu pași mărunți
respiră din moarte
aleargă aleargă spre departe
răsucit în tâmple
fără pleoape
nemuritor umblă spre tine
cu aceleași șoapte
înalt
atât de alb
atât de piatră între noi
se desfată în placerea de a fi
de a înmulti un altul
purtat de deznădejde
se leagană pe umărul pământului
înclină cerul
revarsă apele din ochii lui
ne numără speranțe
înoată în salturi
creator sau dimpotrivă
sângerează-n oameni
atât de alb
din ceață
înalt se strânge
un gând delfin
033.608
0
lovit de nevăzut sclipesc pe alocuri
urmele pașilor tăi
în cercuri îndepărtate alerg incendiat de visuri
unghiurile le preschimb în umblet
în clipe șerpuitoare
pribegind prin înțelesuri răzvrătite
te văd în alb
îmi ridic mâna la tâmple
era doar
umbra!
P.S. Aici m-au dus versurile tale, e de bine , e de rau, cine poate ști. Se modeleaza pe coordonatele sufletului meu puțin înfrigurat...