Poezie
Glugile iadului
1 min lectură·
Mediu
mă perpetuez cu murdărie cu tot
iert accept lumea cu jumătățile ei poluante
și mă tăvălesc în mizeria celorlalți
să înțeleg de ce avem un sfârșit
mă mânjesc când mulți vor să simtă
secolul XXI cu zgârie norii prăbușiți până-n cer
nici nu-mi pasă că mierlele mor până în inima pământului
pe metalul încins al protezelor ruginite
sunt prea murdar
am ajuns suflet mutant altoit cu calibru de 7 sau 8 mm
în funcție de rasă și de putere economică
învăț să număr
1 și îl pun pe primul loc de la UȘA
restul este o himeră
se învârte degeaba politica e aceeași
unii trebuie să moară
alții își beau cafeaua moca
în loc de ziare citesc liste întregi
și trag linii peste mutanți nu corespund principiilor
nepăsători își încalță porumbeii
dacă nu se demagnetizează pământul
călăii își pun glugile iadului
important este ca n-am să știu dacă port una
sau dacă mă voi rostogoli spre nimic
022.895
0
GM