Poezie
Din primăvara muzei mele
1 min lectură·
Mediu
eu am
tu ai?
mă gândesc
tu ce faci?
mă așez între brațe
să îți număr coastele
apoi sânii
te întorc cu spatele
îmi tatuez palma stângă pe fundul tău
pe dreapta mi-o pun sub cap
îmi amintesc când te înveleam iar tu
îmi spuneai iubitule
de ieri au mai trecut două trenuri
iar noi ne căutăm trupurile împrăștiate în gânduri
ne mișcăm doar buzele
pomii au înflorit în fereastră
vrăbiile își lovesc ciripitul de indiferența noastră
poate mâine
azi ne iubim
ne rostogolim nudurile
unul spre altul cu mersul trenurilor în mână
mai stau o zi
se anunță dragostea la linia 1
nu vreau să o pierd
023.494
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “Din primăvara muzei mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/175571/din-primavara-muzei-meleComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVrenunt la a treia strofa. pe prima inca o mai pastrez. are ceva...doar pentru mine. deocamdata imi place s-o recitesc asa :). tatuajul ramane :) cat despre sanii, chiar imi place sa-i numar :). iti multumesc pentru sfaturi si le primesc intotdeauna cu placere acelasi eu.
0
Despre dragostea-tren de nepierdut, desigur. Despre primăverile fără \"indiferență\", despre un joc al dragostei, un tatuaj in-discret. :)
Ela