Poezie
rubiniu cărnos
1 min lectură·
Mediu
picurate într-un rubiniu cărnos
buzele i se adună din sărut
roșu aprins cu petale fine
și se udă în esența amăgirii
cu părul strâns din păduri argintii
se lasă vrajă nopților
așteptând îmbrățișări
din tăcerile unei umbre
trupul i se întregește din fructe
în roua dimineților târzii
în care te pierzi
așteptând să îți asculte atingerile
despărțite de un sărut
ochii încep din rădăcinile nașterii
și se termină în necunoscutul ființei
femeie
timpul o învață de la Adam
noi
din despărțiri
023.530
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “rubiniu cărnos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/166045/rubiniu-carnosComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVpoate altfel decat ieri, dar intr-o zi, inca necunoscuta, acelasi. nu imi pot explica de ce, dar totul porneste din cei care-mi sunt apropriati. privind in ochii lor, voi afla cum sunt azi. nuuuu, nu si in oglinda. oglinda imi fura visele si maine, cand am sa privesc iar, ma voi gasi mai sters decat azi. iti multumesc mult pentru versurile lasate semn.
0
Mereu te găsesc altfel decât ieri poate altfel decât azi, aștept reflexia gândurilor în oglindă, în fiecare dimineață te întâlnesc un eu în reflexia oglinzilor - cuvânt. Nu mă pot abține, txtul tău e un pic ambilicat, dar uite ce a ieșit după tine:
amurgul plutește adunat în sărutul nopților nedormite
o să mă ating ușor retrăind apusele imagini
când orologiu tainic bate
tristeți de lună
inimi ecou
neînchipuit de tainic aștept înbrățișarea
tăcerilor din umbre
a viselor nătânge
simt vag halucinant
a dimineților răcoare
aștept să mă desparți
cu un
sarut