Poezie
în plămânul inimii tale
1 min lectură·
Mediu
în plămânul inimii tale
ascult coapsele
se lovesc între nopți
de cerneală albastră
și mă dezbracă visului
cu pagini albe
îl pătez
împrăștiat peste trupuri din litere
și mă adun dorințelor
în buzunarul sânilor
rămân neatins buzelor din receptor
fără imagine
mă pierd în labirintul vocilor
în fiecare fundătură
tac
arătând ieșirea
întotdeauna greșit spre mâinile mele
am să înclin scrisul
spre porțile brațelor deschise
punând vocilor diacritice
să-mi înțeleaga limba
pe care te strig din
plămânul inimii tale
îmi pierd răbdarea
aceeași voce îmi spune
abonatul nu răspunde
vă rugăm reveniți
pentru mai multe detalii
sunați la operatorul de imagine
vă poate decupa visele
034215
0
a noapte se dezbracă visul în mii de dorințe
peste trupuri a-nceput să ningă
inima și-a schimbat culoarea cerului – candoare
mă îmbraci alb - dantele zdrențuite de vânt
îmi adun chipul de vânturi aplecat
ascult
pe frunte se lasă ușor privirea pierdută ecou
cu buzele aprinse boabe de rouă și-al nopților parfum
se scrie poemul doar brațe întinse – delir
mă-nfund în imagini cu ochii închiși
respir
Pentru ziua de azi mai puține comentarii și mai mult sentiment.