Eram prea mulți

de ce mizezi asa mult pe suprarealism?
si tu-mi aduci aminte de stanescu. incearca sa scapi de influentele astea ce tin de vizibil, nu dau deloc bine.
finalul poeziei tale e frumos, dar uite de exemplu prima strofa nu mi se pare potrivita. de fapt din toata poezia finalul imi place, as incerca sa refac textul intr-o alta maniera. ti-as sugera sa incerci sa nu-ti mai concentrezi atat de tare ideile, mai lasa-le sa debiteze, s-o ia un pic razna.

asa arata la inceput

treceam pe stradă privindu-mă
și nu înțelegeam de ce
sunt atâția de eu
născându-mă

în fiecare apus de soare
muream un altul
întregind o imagine
azi am să-mi scot inima
numărând umbrele rămase spre mine

am incercat altceva pentru prima strofa. este adevarat ca folosesc foarte multe imagini in putine versuri, dar in ultima vreme incerc sa le reduc. si da, ar fi bine sa-mi destind degetele pe tastatura si cine stie, poate se indreapta spre directia buna. :) multumesc pentru sfat

extraordinar sa folosesti multe imagini in putine versuri. Si in plus, citindu-le, eu m-am vazut pe strada aceea privindu-va pe voi, Victor!

ma bucur sa te gasesc pe strada mea. iti multumesc pentru vizita si te mai asteptam :).