Poezie
să îmi treci infinită prin inimă
1 min lectură·
Mediu
așteptam
să îmi treci infinită prin inimă
aceeași femeie
care m-a cunoscut visător
cu brațele din plumb
topit lumânărilor dorințe
pentru o lume dispărută
între noi
nu mi-ai spus
că ar trebui să trăiesc
și m-am trezit alergând
printre stele
cu fiecare bătaie de doisprezece
adunam cerul în palme
îi șopteam iertare pentru o iubire
pierdută
printre halate albe
la porțile destinului
dincolo
am aflat că exiști
în celălalt eu
am să apuc sfârșitul zilei
de apus
și am să îl cos
peste ziua ce îi va urma
împletesc un vis în lumină
eternitate
023.422
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “să îmi treci infinită prin inimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/163307/sa-imi-treci-infinita-prin-inimaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVam avut un gand cum ca as avea o viata. treceam pe strada privindu+ma si nu intelegeam de ce sunt atatia de eu. la marginea realitatii povestitorului cadeau intr+o alta lume si nu stiam daca erau...eu. acum ma trezesc in fiecare dimineata un altul si ma schimb mereu acelasi, iar celelalte dimensiuni ma asteapta. mi+e teama ca n+am sa stiu pe care s+o iubesc.
0
între noi
nici lumea nici infinitul nu mai poate visa
doar vorbe ciudate și o inimă
mă lași mereu pentru alte timpuri
doar buze priviri și o pace adunată în palme
fiecare cuvânt clocot de uimire
de care numai eu
știu
să ascult
deasupra noastră
doar cerul alergând în căutarea de stele
gândul meu albastru a întrebare
iertarea ta pentru iubirile trecute
destinul
altul în căutarea celuilalt
dincolo de noi
sfârșitul zilei împletind un vis de lumină
spre eternitate